regulă cu ea fiindcă nu se putea opri din plâns. Nu vreau să îmi imaginez
prin ce treci acum şi ce e în inima ta, trebuia să vi la mine, şti prea bine că
eu te-aş fi ascultat şi te-aş fi înţeles mai bine ca oricine. Nu trebuia să duci
singură toată greutatea asta.
- Stiu Danny, dar eram prea nervoasă şi nu ştiam cum să scap mai repede
din casa aia. Nu vroiam să văd şi să vorbesc cu nimeni. Încă sunt extrem de
zguduită de toată povestea asta şi îmi mai trebuie puţin timp să îmi revin. - Steluta, te înţeleg perfect dar te rog, nu purta ura pe mama, şti că omul la
nervi spune lucruri pe care nu le gândeşte cu adevărat şi nu poţi să negi că
nu există persoană pe lumea asta care să te iubească aşa cum te iubeşte ea.
Crede-mă că e distrusă şi nu vrea altceva decât să o ierţi. - O voi face Danny, dar nu acum... faptul că mă minţit o viaţă întreagă şi mă
lăsat să cred că eu sunt vinovată de tot ce mi să întâmplat e cam greu de
digerat. Nu insistă, te rog, dă-mi puţin timp, doar de asta am nevoie acum.
Voi trece azi pe acasă să îmi i-au câteva lucruri şi o sun pe Sam să văd dacă
pot să stau câteva zile la ea. Încearcă să te pui în locul meu şi ai să mă
înţelegi. - Ok, ai dreptate steluţă. Poţi să te duci liniştită când vrei, mama a început
munca de secretară de azi dimineaţă, nu va fi acasă până la ora 16. Dar poţi
să îmi promiţi că sâmbătă vei fi prezentă la cină? Ai putea să îl inviţi şi pe
"prietenul" tău să îl cunosc şi eu. Şti că am încredere în tine sută la sută şi te
voi susţine întotdeauna, nu uita asta. - Promit că mă mai gândesc, ok?
- Jessica... e băiat bun?
- Cel mai bun.
- Bine surioară, ai grijă de tine, te sun mai târziu ok?
- Ok, pa Danny.