- Urato!
- Pe Jessica am iertat-o că e sora mea, dar pe tine serios că te nimicesc.
Mă uit la ei cum se fugăresc ca doi copii prin tot parcul, Bruce care strigă la
mine după ajutor şi Sam care îl urmăreşte cu un beţişor de cafea în mână şi
nu pot să nu zâmbesc la viziunea acestor creaturi care zi de zi îmi luminează
viaţa. Mă simt atât de norocoasă că fac parte din viaţa mea, nu m-am
gândit niciodată că va veni şi ziua în care voi zâmbi fără să îmi fie frică de ce
mă aşteaptă acasă. Mi se pare că a trecut o veşnicie de când tata s-a dus, e
ca şi când, pentru 19 ani am fost închisă într-o celulă iar acum în sfârşit sunt
liberă. Şi am de gând să mă bucur de libertatea asta la maxim. Ştiu că vor
mai fi şi alte probleme care vor apărea, dar nu cred că există ceva care să
mă poată dărâma mai tare decât am fost. Mă simt pregătită să înfrunt şi cel
mai mare uragan din lume, atâta timp cât îi am lângă mine pe cei care îmi
vor binele, flăcările iadului meu s-au stins într-un final şi în urma lor a rămas
doar cenuşă.
- Copiii, gata cu fugareala, haideţi să mâncăm, altfel furnicile vor da navală
pe sandvişurile noastre. - Vin iubito, doar ţine-o departe de mine pe prietena ta, are o privire
ucigaşă. - Stai liniştit dragul meu, te voi proteja eu de furia ei. Sam... te rog frumos
să nu îmi răneşti iubitul, bine? Dacă îl răneşti pe el, mă răneşti pe mine şi nu
vrei asta, nu? - Nu vreau? Ai dreptate, nu vreau. Gata boss, facem pace... dar fi atent ca
data viitoare nu mai scapi din mâinile mele. - Am înţeles boss... promit că nu va mai fi o dată viitoare. Bate palma.
Capitolul 6
A trecut o lună de când Bruce munceşte la atelierul de mecanică şi din