mine (eu sincer nu am observat niciodată, dar cică el e băiat şi îşi dă seama
imediat din privirea lor ce gândesc) sau când stau de vorbă cu Samuel, are
impresia că Samuel e prea siropos când vorbeşte cu mine, dar aşa e de când
l-am cunoscut şi nu doar cu mine, însă Bruce insistă că e mai mult de atât,
ba chiar ne-am ciondănit de vreo două ori pe subiectul ăsta, dar nimic
iremediabil, e conştient că în afară de el eu nu mai am ochi pentru nimeni.
Astăzi Samuel închide mai devreme, profita de faptul că e sâmbătă şi vrea
să plece în afara oraşului, să petreacă weekend-ul cu părinţii lui care s-au
mutat de curând într-o zonă mai retrasă. Profit de ocazia asta şi mă duc la
atelier la Bruce să îl aştept să iasă şi să mergem împreună acasă. Mâine mi-
am propus să merg cu el la cimitir, la mormântul mamei lui... nu a mai fost
de când a murit, nu vrea să accepte că mama lui e la trei metri sub pământ,
închisă între patru scânduri, prefera să şi-o amintească când era în viaţă.
Dar trebuie să înfrunte realitatea că să poată merge mai departe cu inima
împăcată. Continuă să se învinovăţească spunând că dacă ar fi avut mai
multă grijă de ea, ar fi fost încă în viaţă şi i-am explicat de nenumărate ori
că nu are absolut nici o vină, nu a fost o situaţie în care el să o poată
proteja, a fost un accident inevitabil.
Mai am câţiva metri şi ajung la atelier, m-am oprit la Dunkin sa i-au două
cafele, ştiu că adoră cafeaua lor şi văd două siluete care par să aibe o
discuţie mai aprinsă. Disting vocea lui Bruce şi nu ştiu de ce o fac, dar mă
dau mai într-o parte, lângă peretele exterior, astfel încât să nu mă vadă şi
trag cu urechea la discuţie. Vocea cealaltă e a unei fete pe care nu cred că o
cunosc. Bruce pare incredibil de agitat şi de nervos... mă uit cu coada
ochiului şi reuşesc să o văd doar pe ea, el este cu câţiva paşi mai în spate. E
o fată superbă, cu părul brunet şi foarte creţ, are pielea culoarea
caramelului şi poartă o rochiţă simplă neagră mulată pe corp, cu o pereche
de tenişi albi. Are un corp incredibil şi gelozia începe să mă macine, dar sunt
prea curioasă să ştiu de ce Bruce e atât de supărat, aşa că rămân în spatele
peretelui şi pândesc pe gemuleţul mic de afară. Îl aud pe Bruce care îi
reproşează ceva cu glasul foarte ridicat, pardon, urlă cât îl ţin plămânii.