atât de subţiri faţă de cum erau... mâinile mele la fel... îmi revin din şoc
după câteva secunde şi trebuie să spun că nu îmi displace în totalitate ceea
ce văd. Întotdeauna mi-am urât corpul şi nu am încercat niciodată să îl
schimb, credeam că asta sunt eu şi nu am remediu, dar iată că dieta pe bază
de lacrimi, durere şi suferinţa pe care nu aş fi vrut niciodată să o încerc, a
funcţionat.
- Jesssyyyy! Am ajuns, eşti sus?
- SUNT ÎN DORMITOR LA MAMA, SAM. VINO AICI!
- Oao... ce întâmpinare interesantă, dar totuşi să nu uităm că eşti ca şi sora
mea. Şi în plus am iubită. - Sam, nu fi cretină. Tu vezi ce văd şi eu? Sam... sunt slabă... sunt slabă rău.
Încă nu îmi vine să cred că asta e corpul meu, că asta e chipul meu... că asta
sunt eu. - Ba să crezi fata, şi lasă-mă să îţi spun că arătai trăsnet înainte şi arăţi şi mai
trăsnet acum. Dar hai că avem timp să vorbim despre noua ta siluetă mai
târziu, îmbracă-te mai repede că ajung târziu la muncă. I-a rochiţa asta pe
tine, afară e cald de mori, şi pune-ţi sandalele astea în picioare. Ţi le-am
adus pe astea fără toc pentru că îmi era frică să nu îţi rupi picioarele pe
tocuri ţinând cont că nu ai purtat niciodată. - Rochita? Dar Sam, nu am purtat în viaţa mea o rochie.
- Asta era înainte, când erai fixată cu complexul tău de greutate, acum nu
mai ai problemă asta. Haide, îmbracă-te, mă duc să pun cafea în căni.
Îmi pun rochiţa pe mine, e crem închis la culoare, strâmtă pe corp şi ajunge
până deasupra genunchilor. Îmi pun sandalele negre cu talpa joasă, care se
leagă în sus pe picior, până la jumătatea pulpei şi sunt gata. Îmi leg părul
într-o coadă de cal în vârful capului şi mă mai uit odată în oglindă. Oao...
altceva nu îmi trece prin cap... OAO!