copil părinţii uşor pot să nu aibă nicio treabă cu
acel domeniu atât de dificil pre nume Educaţie.
Mă urmărea sentimentul că ea s-a născut deja
gata educată, atât de pline de maturitate erau
gândurile ei, doar în aparenţă copilăreşti. M-am
întristat mult când mămica mi-a povestit despre
boala care o urmărea mereu şi cu care ea, micuţa
Anişoară, se lupta ca un om matur.
Am mai întâlnit-o doar de câteva ori. Ştiam
mai mult din spusele mămicăi şi a bunelului
ce mai face, cum se simte Anişoara. Şi iată că
prin 2000 am venit la Inspectoratul Fiscal al
municipiului Chişinău cu nişte hârţoage (aveam
nevoie de nişte aprobări), şi, deschizând uşa, am
văzut-o pe Anişoara Florea, deja domnişoară, dar
cu aceiaşi ochi albaştri de o profunzime impu-
nătoare, cu acelaşi păr auriu, mătăsos, ondulat
frumos, cu aceeaşi timiditate în ochii în care se
evidenţiau nişte pupile în care încăpea o lume...
M-a întâlnit cu un zâmbet care-mi vorbea
destul de elocvent că nu mai era nevoie de cuvinte
pentru a-şi exprima bucuria că ne-am revăzut
după atâţia ani. Nespus de mult m-am bucurat
şi eu că o văd bine aranjată şi că are plăcere
de la lucrul pe care-l face. Cu aceeaşi genero-
zitate m-a întrebat cu ce poate să mă ajute.
Imediat mi-a luat hârtiile şi mi-a zis să nu mă
neliniştesc, o să fie totul gata la timp. Am aflat