pe care am interpretat-o în cadrul acestui festival,
în celebra Sală P. Ceaikovski, a fost aplaudată înde-
lung şi cu multe strigăte „Bravo!” de către publicul
foarte reticent de la Moscova.
- Ce crezi despre cruzimea muzicii? Ai
renunţat la ceva de dragul muzicii? Orele de
antrenament erau chinuitoare sau îţi aduceau
doar bucurie? - Cred că întotdeauna renunţăm la un lucru în
favoarea altuia. În afară de muzică, mi-a plăcut
dintotdeauna să scriu poezii, să pictez, să comunic
cu oamenii (şi cu mine însămi), să contemplu viaţa
şi să meditez asupra existenţei umane, asupra
interacţiunii omului cu Dumnezeu.
Cât despre orele de antrenament, aşa cum cred
că vă vor confirma toţi copiii (şi eu încă mă simt
copil), ele nu pot fi pentru mine decât indezirabile.
Dar mai nou, am început să realizez că oamenii au
nevoie de muzica mea şi de aceea, e chiar păcat să
nu încerc să lupt cu mine însămi. - Ce înseamnă pentru tine cuvântul
„bucurie”? - Tot ce este frumos. Este o bucurie să poţi
avea sentimente, este o bucurie sa trăieşti în acest
Univers, să te simţi mic şi limitat în faţa lui şi în
faţa Creatorului... Dar mai presus de toate, cele mai
mari bucurii ale mele sunt crearea şi interpretarea
muzicii şi bucuria de a dărui bucurie. Or, spuneam
într-un cântec: „viaţa mea se măsoară în note muzi-
cale – viaţa mea-i o vioară a zâmbetelor tale”.