Cartea final

aflat de-abia peste un timp de la copilaşii din grupa
ei de la grădiniţă.
Iar curând au apărut şi primele simptome de
slăbire bruscă şi sete, până când în stare precomă a
fost internată la spitalul republican de copii, unde
s-a identificat diagnoza: diabet zaharat. Şi de atunci
viaţa copilului s-a transformat într-un chin de nede-
scris, alternând între investigaţii, consultaţii şi
tratamente la diferite clinici din Sankt-Petersburg
şi Moscova. Mă podidesc lacrimile, aducându-mi
aminte despre restricţiile severe în dietă şi cazu-
rile când ea mai ascundea câte o bombonică pe sub
pernă; sau despre injecţiile zilnice cu insulină, care
i le făcea mama sa Eleonora, iar în lipsa ei – şi eu,
apoi începuse să şi le facă singură...
Însă Anişoara, în pofida tuturor problemelor
de sănătate, creştea o fetiţă frumoasă, deşteaptă,
blândă, binevoitoare şi mereu zâmbitoare. De mică
îi plăcea să-şi confecţioneze jucăriile singură, şi
jocurile şi le inventa tot ea. În special, îi plăcea să
se joace „de-a şcoala” şi „de-a spitalul”. În clasele
primare a frecventat cercul de dansuri populare,
condus de V. Zagorscaia, la Casa de creaţie a copi-
ilor „Lăstărelul”.
Paralel a studiat pianul în cadrul cursurilor
de practică pedagogică în clasa conf. L. Vaverco
la Academia de Muzică. Prin clasa a cincia, după
o preselecţie, începe a frecventa cercul dramatic,
condus de Ilia Harcover, participând cu acest colectiv
în mai multe spectacole. Mi-aduc aminte că într-un
spectacol de revelion, desfăşurat în zilele vacanţei