Eterna Primavara

A.i plecat prea devreme înapoi, lăsând orfan tot satul
şi părintescul prag; înstrăinate-ntr-un ungher,
stau maramele de tine croşetate, chitara ta,
cu struna-nlăcrimată; plâng în glastre
F.lorile ce le-ai grijit cu drag; ningând cu-albe petale,
lacrimi au prelins şi piersicii din poartă;
din dealul bisericii trist, pân’ peste poate,
se-aude un clopot: în sâmbăta Paştelui a durere bate.
A.i lăsat în suflete chipul luminos de vrednic om,
plin de dragoste şi bunătate,
ai făcut în inimi dureros să sune
vocea-ţi cristalină ca apa din
F.ântâna săpată de bunelul în ograda casei, ca-n cetate,
când te-ai născut, de bucurie plină,
şi, chiar de inima ne este cu fulgi de durere ninsă,
ne amintim că-anume tu ne-ai îndemnat
flacăra speranţei mereu s-o avem aprinsă.
27 februarie 2018