Caracteristicile generale ale traductoarelor
La un traductor, mărimea de intrare Xi şi cea de ieşire Xe sunt de natură fizică diferită,
însă sunt legate între ele printr-o relaţie generală de dependenţă de forma:
Xe = f(Xi)
Relaţia de dependenţă poate fi o funcţie liniară sau neliniară, cu variaţii continue sau
discontinue.
Caracteristica statică a traductorului - este reprezentarea grafică a relaţiei generale de
dependenţă dintre mărimea obţinută la ieşirea traductorului şi mărimea aplicată la intrarea sa;
este prezentată în figura următoare:
Performanţele traductoarelor pot fi apreciate pe baza următoarelor caracteristici:
➢ natura fizică a mărimilor şi de ieşire de intrare (presiune, debit, tempe-ratură,
deplasare etc., respectiv rezistenţă electrică, curent, tensiune etc.);
➢ puterea consumată la intrare şi cea transmisă elementului următor (de sarcină); de
obicei, puterea de intrare este relativ mică (câţiva waţi, miliwaţi sau chiar mai puţin),
astfel încât elementul următor în schema de automatizare este aproape totdeauna
un amplificator;
➢ liniaritatea - se referă la aspectul caracteristicii statice a elementelor şi, această
caracteristică nu trebuie să prezinte curburi şi histerezis pe tot domeniul de variaţie
al mărimilor de intrare şi ieşire.
➢ sensibilitatea absolută sau panta Ka - este raportul dintre variaţia mărimii de ieşire
şi a mărimii de intrare:X (^) e
min^
X (^) e
max^
α (^)
X (^) e
Xi (^) min
Xi (^) max
X (^) i (^)