SISTEME DE AUTOMATIZARE-Suport de curs-Final

%

i

a e

X

K X



=

sensibilitatea - reprezintă limita raportului dintre variaţia infinit mică a mărimii de

ieşire şi cea de intrare, când ultima tinde spre zero, adică:

i

e

X X

X

i 



lim→ 0

în mod normal, elementele de măsurat prezintă un anumit prag de sensibilitate,

adică o valoare limită Xi sub care nu mai apare o mărime măsurabilă la ieşire.

➢ panta medie (Km) - se obţine echivalând caracteristica statică cu o dreaptă având
coeficientul unghiular:
Km = tg α ≈ Ka

➢ domeniul de măsurare - definit de pragurile superioare de sensibilitate Xi max şi Xe max
şi de cele inferioare Xi min şi Xe min; reprezintă intervalul în care variază mărimea de
intrare şi în care traductorul are precizia cerută.
➢ precizia – definită în funcţie de eroarea relativă a traductorului, exprimată în
procente:
%
e

e

X

P=X

➢ rapiditatea sau timpul de răspuns - reprezintă intervalul de timp în care un semnal
aplicat la intrare se va resimţi la ieşirea elementului; acest timp poate fi oricât de
mic, dar niciodată nul, putând fi asimilat cu inerţia.
➢ fineţea sau gradul de fineţe - se caracterizează prin cantitatea de energie absorbită
de traductor din mediul de măsură, recomandându-se să fie cât mai mică pentru a
nu influenţa desfăşurarea procesului; alegerea traductorului se va face în funcţie de
parametrul reglat, în funcţie de mediul de măsură, în funcţie de tipul semnalului:
continuu, electric sau neelectric, discontinuu, ş.a.
➢ comportarea dinamică - caracteristică ce se referă la capacitatea elementului
traductor de a reproduce cât mai exact şi fără întârziere variaţiile mărimii măsurate.
➢ reproductibilitatea - reprezintă proprietatea elementelor de a-şi menţine
neschimbate caracteristicile statice şi dinamice pe o perioadă cât mai lungă de timp,
în anumite condiţii de mediu admisibile.