Regulatoare continue liniare
Din punct de vedere constructiv regulatoarele automate continue se bazează pe utilizarea
unor amplificatoare electronice prevăzute cu circuite de corecţie pe intrare şi pe reacţie.
Realizarea legilor de reglare de către regulatoare va depinde de aceste două elemente:
amplificatoarele utilizate şi circuitele de corecţie.
A. Regulator cu acţiune proporţională (P)
La acest regulator, între mărimea de intrare ε (t) şi cea de comandă Xc(t ) se stabileşte o relaţie
de proportionalitate : Xc = K R ⋅ε , unde KR este factorul de amplificare al regulatorului.
Regulator proporţional: a) variaţia treapta la intrarea regulatorului proporţional;
b) răspunsul la intrarea treaptă a regulatorului proporţional
In acest caz regulatorul este de fapt un amplificator , KR reprezentand de fapt factorul de
amplificare. De obicei KR este reglabil manual .Majoritatea regulatoarelor au in structura un
amplificator , in consecinta pot fi considerate de tip P.
B. Regulator cu acţiune integrală (I)
Din figura se observa ca la momentul t=t0 valoarea semnalului de comanda este Xc=0 indiferent
de valoarea εDupa acest moment valorile lui Xc cresc liniar in raport cu timpul, conform relatiei :
Xc=KI ⋅ε 0 ⋅t , KI- constanta de integrare
C. Regulator cu acţiune proporţional- integrală (PI)
Acest tip de regulator reprezintă o combinaţie între un regulator proporţional şi unul integral.La
momentul t=t0 valoarea semnalului de comanda Xc=KR⋅ε Legea de reglare a regulatorului PI
conţine un termen care reprezintă acţiunea proporţională P şi un termen care asigură efectul
integrator: XC = K R ⋅ε0+ KI⋅ε 0 ⋅t cu KI constanta de integrare.