Modelul structural al unui sistem de reglare automată ca reuniune a două părţi:
dispozitivul de automatizare (D.A.) care stabileste legea sau algoritmul de conducerea a procesului ,
dupa un program prestabilit şi instalaţia tehnologică (I.T.) sau procesul automatiza
r – mărimea de referinţă;
U – mărimea de comandă;
Y – mărimea de ieşire;
Yr – mărimea de reacţie inversă;
P – mărimea perturbatoare.
Clasificarea SRA
Există mai multe posibilităţi de clasificare a SRA în funcţie de criteriul adoptat.
Mai importante sunt următoarele:
- După caracterul informaţiei apriorice asupra IT se deosebesc:
➢ SRA cu informaţie apriorică completă - caracteristicile instalaţiei tehnologice IT sunt
practic invariabile în timp;
➢ SRA cu informaţie apriorică incompletă - caracteristicile instalaţiei tehnologice IT se
modifică (sub influenţa unor perturbări) într-un mod care nu este dinainte cunoscut;
pentru a compensa influenţa unor asemenea modificări asupra performanţelor sistemului
se folosesc elemente suplimentare, de adaptare, rezultând sisteme adaptive.
- După dependenţele – în regim staţionar – dintre mărimile de ieşire şi de intrare ale
elementelor componente se deosebesc:
➢ SRA liniare - când dependenţele sunt liniare; din punct de vedere matematic sistemele
liniare sunt descrise prin ecuaţii liniare;
➢ SRA neliniare - când cel puţin una din dependenţe este neliniară; din punct de vedere
matematic sistemele neliniare sunt descrise prin ecuaţii neliniare;
- După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc:
➢ SRA continue - când toate mărimile care intervin sunt continue în timp;
➢ SRA discrete - când cel puţin una dintre mărimi are o variaţie discretă în timp;