Sentimente albastreUneori
Uneori cântă în noi pădurea și marea.
Uneori visele vin și se lovesc de zid,
Uneori mă simt ca un izvor ce mă spală,
Ca apoi să strălucesc.
Uneori alerg ca un copil desculță
Printr-un lan de grâu copt,
Unde îți simt respirația flămândă
Cum mă hrănește prin tălpi.
Uneori visez ca un bătrân
Printre slove,
Așteptând ceasul să plec printre nori.
Uneori zbor ca un freamăt sub lună
Ca un vultur mă-nalț către munți și apoi cad.
Uneri urlu de frig și durere,
Că stau închistată în acest corp de lut de un veac.
Uneori mă cheamă curcubeul spre stele
Ca să mă coloreze în mii de culori.
Uneori plâng obosită și frântă de viață
Că m-au închis în colivia