Sentimente albastre

Doina Cotfas
Numită pământ.
Uneri strig revoltată spre oameni
Că nu mă vor ca pe o soră de-a lor.
Uneori tremur și stau tristă acasă,
Că mi-am rupt pantofii de lux,
Într-o lume nebună și rece.
Uneori mă plimb prin răsărituri gândind,
După nopți de nesomn dansate
Doar cu șoapte descântate.
Uneori mă bucur chiar de toate,
Pentru că vreau doar să iubesc.