Doina CotfasDoruri
Doruri în pahare de chihlimbar
Plutesc doar ascunse.
Doruri de suflete ce și-au uitat calea,
Doruri în amurg
Care se nasc odată cu noaptea
Jelind doar nemulțumirile și dragostea.
Doruri la un pas de așternuturi
Cu gust de mătase cu franjuri pe margini,
Doruri la ceas de asfințit,
Care dimineața dispar
Odată cu răsăritul,
Pentru că ticăitul ceasului
Amintește de muncă.
Eu mi-am pierdut și freamătul dorului
Pentru că cineva mi l-a furat pentru un an,
Clepsidră de timp ce mă judeci
Oare eu ce ți-am furat?
Căci mi-am spulberat așternutul
Mătăsurile le-am șifonat