Sentimente albastre

Tăcere

Cică să taci
Cu lumea în fața ta
Care vorbește,
Vorbește...
Iarăși când nu mai poți
Nici cânta nici suspina,
Când uiți a și mângâia
Cu al tău suflet
Atunci tăcerea
Va cânta
În inima ta.
Oare or mai fi zei numiți Dumnezei?
Oare vor vorbi
Prin tăcere
Pe limba ta?
Omule tu taci...
Căci se va găsi poate cineva
Să-ți vorbească tot pe limba ta.
Tăcerea.