Doina CotfasCerurile dor
Cerurile dor dacă nu sunt atinse.
Cerurile plâng de dragul tău.
Cerul e dorința spre infinitul din mine
Care aleargă grăbit
Spre tine
Omule...
Doar ca să te sărute măcar
Cu Cuvântul.
Căci sunt fata morgana
Țesută printre litere,
Ce nu am decât virgule
Și cuvinte.
Cu o pană ce te poate
Mângâia
Sau ...
Mai bine tac
Pentru că cerurile sunt deschise
Acum
Când îți scriu,