Sentimente albastre

Doina Cotfas

Iarăși

Mă întorc acolo unde pașii tăi umblă
Purtând o rochie descheiată și un pulover lung,
Ca atunci când era iarnă și focul trosnea a ger.
Nu poți scăpa de amintirea mea
Nici dincolo
Darăminte aici pe pământ.
Mi-e sufletul jar ce bate dintr-o aripă,
Vreau doar să dansăm ultimul tangou
Ca o binecuvântare ascunsă
De gurile rele.
Atunci când cortina se va trage
Eu...
Tu...
Ca o buză de ploaie în deșert,
Deșertăciune.