blestem și excomunicare. O probă din blestem o putem citi în Deuteronomul și frica de blestem
este la fel de mare în ghetouri ca și a africanilor cărora le e teamă de blestemul vraciului, sau a
negrilor americani cărora le e frica de voodoo. A te despărți de comunitate era o faptă ce atrăgea
pedeapsă severă. Talmudul/Thora este unica lege căreia i se supun habotnicii. Acea lege
învestește clasa preoților cu puteri justițiare depline. Litera “legii” cere adesea pedeapsa cu
moartea, și în comunitățile iudaice ea a fost de multe ori aplicată.
Iudaicii reîntorși din Babilon, săraci fiind, au început să trăiască în bună vecinătate și să se
căsătorească cu localnicii, neștiind că n-au voie. Legendele Israelului vorbeau despre Solomon și
sutele lui de soții din toate neamurile și despre soția madianită a lui Moise. Dar scribii și leviții
care rămăseseră în Babilon au rescris legendele israeliților și l-au făcut pe Moise conducătorul
oștirii ce avea să-i masacreze pe madianiții a căror unică crimă era că existau. Astfel, timp de 80
de ani, iudaicii s-au comportat normal, până în vremea lui Ezechiel, descendent din familia
marelui preot și arhitectul “legii mozaice”, când s-au terminat de scris cele cinci cărți ale legii.
Ezechiel a fost patronul întemeierii politicii de intoleranță, ură de rasă, masacru și distrugere în
numele lui Dumnezeu. Cartea lui Ezechiel este cea mai importantă carte din Vechiul Testament,
căci din ea au izvorât primele cinci cărți și un cititor atent găsește sursa urii și setei de sânge care
caracterizează interpolările levitice. Astfel, cititorul care, dezgustat de blestemele din
Deuteronomul 28, are îndoieli cu privire la natura unui Dumnezeu care poate promulga astfel de
orori, găsește răspunsul în Ezechiel 20:25-26: “De aceea le-am dat legi care nu erau bune și
judecată care să nu-i lase să trăiască. Și am spurcat darurile lor când mi-au sacrificat primii
născuți, ca să le iert păcatele; căci ei trebuie să știe că eu sunt Domnul Dumnezeul lor”.
Deci, zic leviții prin gura lui Ezechiel, indiferent dacă “legea” pare bună sau rea, indiferent cât de
crude, primitive, josnice și sângeroase sunt actele pe care le impune “legea”, Iehova le cere și ele
trebuie executate. Dumnezeul lui Ieremia zice: “Nu v-am cerut să va înjunghiați copiii pe altarele
mele”; Dumnezeul lui Ezechiel zice: “Ba da, v-am cerut să vă înjunghiați copiii pe altarele mele
și o veți face indiferent de ce părere aveți, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru... Căci voi
domni peste voi cu mână de fier, cu brațul tare și cu furie deplină, zice Domnul Dumnezeu”
(Ezechiel 20:33; 20:2).
Ezechiel a fost martor ocular la transmutarea iudeilor în Babilon, astfel că există o parte veridică
în scrierea lui. Partea mitică reflectă obsesiile demonice ale acestui fondator al “legii”
iudaismului literal. Unele părți din Ezechiel, spune autorul, n-ar putea fi publicate dacă n-ar fi
parte din Biblie, atâta sunt de insultătoare. “Domnul” îi poruncește lui Ezechiel să mănânce
excrement de om (Ezechiel 4:12); la protestele lui că el a mâncat toată viața kosher, după cum
spune “legea”, îi dă voie să mănânce balegă de vită (4:15). Apoi “Domnul” îi arată lui Ezechiel
cum iudeii își vor mânca propriii copii, iar copiii își vor mânca părinții; o treime dintre ei vor fi
uciși prin foamete și ciumă, o treime de sabie și treimea care-a rămas va fi împrăștiată în cele
patru vânturi, fugind urmăriți de măcel (5:10-12); și toate astea pentru că nu au aplicat “legea”
întocmai.
Capitol după capitol, verset după verset, cartea lui Ezechiel e plină de cele mai sângeroase, mai
abominabile și mai revoltătoare masacre pe care “Domnul” le dezlănțuie împotriva “copiilor lui
Israel” (care nu mai aveau demult nimic de-a face cu iudeii și cu clasa lor conducătoare de leviți,
dar al căror nume este în mod impropriu folosit de 2500 de ani până în prezent, chiar și în
numele statului Israel) (Ezechiel 5,6,7,8). În 8:3-11, un scrib (“unul încins cu călimară”)
primește ordinul lui Iehova să însemne cu un T fruntea celor care vociferează și se lamentează de
păcate. Și astfel, toți leviții și cei care strigau cu glas tare litaniile prescrise au fost însemnați; și
toți ceilalți au fost masacrați, cu mic cu mare. De atunci, poporul a învățat că este bine să te
aliniezi și să strigi cu voce tare textul prescris – așa cum generațiile care au trăit sub comunism
au învățat prima regulă a supraviețuirii: să te aliniezi și să scandezi lozincile impuse. Dar dacă
iudeii aplică “legea” întocmai, îi zice Domnul lui Ezechiel, atunci el va întoarce acele nenorociri