exprimare, religioasă, eliberare de foamete, eliberare de teamă. Apoi carta promulgată de
Roosevelt și Churchill împreună, la 14 august 1941, anunța în frazeologia demagogică
recomandată de Protocoalele Sionului din 1905 că “își bazează speranța într-un viitor mai bun
pentru omenire” pe câteva principii fundamentale, și anume: “Nicio augmentare teritorială sau de
altă natură; nicio schimbare teritorială fără consimțământul liber al popoarelor respective; dreptul
popoarelor de a-și alege forma de guvernare pe care o doresc și drepturile suverane și
autoguvernarea restituite popoarelor care fuseseră private de ele”. Iar de la aceste nobile aspirații
au trecut apoi la fapte și la conferințele de la Teheran și Casablanca, care-au culminat la Ialta în
februarie 1945, la trei ani și jumătate după exprimarea acelor nobile țeluri, au jefuit și înrobit lui
Stalin popoarele a jumătate din Europa – lui Stalin pentru că, spune Declarația ce-au dat-o la
Teheran, “el este un om devotat luptei împotriva tiraniei și sclaviei, oprimării și intoleranței”.
În timp ce demnitarii Occidentului îi cântau aceste osanale lui Stalin cel iubitor de libertatea
popoarelor, trupele lor așteptau ca hoardele bolșevice să pătrundă adânc în inima Europei. Cum
Stalin a refuzat să se deplaseze la Ialta, s-au deplasat Roosevelt și Churchill – deja o înfrângere
când tratezi cu asiaticii, spune autorul. Roosevelt și intimul lui, Harry Hopkins, erau pe moarte și
Roosevelt arăta foarte rău chiar și în filmele date publicității. Mulți participanți își aduseseră
familiile, care mișunau și dădeau conferinței un aspect de excursie familială. Dar cel mai rău
lucru, spune autorul, a fost beția la care au fost supuși delegații tot timpul, acesta fiind un truc
asiatic foarte vechi. Generalul maior Laurence S. Kuter, care reprezenta aviația americană,
descrie cum o serie de toasturi și închinări în cinstea participanților începeau dis-de-dimineață,
de la micul dejun, cu votcă, vin, coniac, șampanie și din nou coniac, alături de caviar, mezeluri,
mere de Crimeea și ceai. Acesta era numai dejunul. În timpul zilei, toată lumea era mai mult
beată. Interpretul lui Roosevelt povestește cum la o cină s-a închinat de 45 de ori în cinstea a
diverși – 45 de pahare de alcool băute obligatoriu de fiecare.
Roosevelt, care era pe moarte, a sosit acolo ca semnatar al planului Morgenthau, elaborat de
agentul sovietic din guvernul american Harry Dexter White și însoțit de alt agent sovietic, Alger
Hiss; deci sovietele aveau doi reprezentanți din trei. Churchill a încercat din toate puterile să
salveze ceva din ghearele lui Stalin, din fiasco-ul celui de-al doilea război mondial, despre care
masele cu creierul spălat de ziarele perfect controlate de forțele oculte credeau că e o victorie
glorioasă și strălucită, dar generalul Marshall l-a șantajat mereu cu amenințarea că va ordona
trupelor americane să abandoneze frontul dacă mai face astfel de încercări. Autorul crede că
Churchill de-acum știa că nu e decât o marionetă în mâna altora, dar nu știa încă faptul că nu mai
există presă liberă și toată presa e un instrument de propagandă mincinoasă, în mâna acelorași
forțe.
Churchill îl întrebase pe ministrul Informațiilor la 23 august 1944 de ce nu se spune nimic despre
masacrul polonezilor de la Varșovia. Generalul Bors din rezistența poloneză s-a ridicat împotriva
trupelor naziste la apropierea trupelor sovietice, care însă la ordinul lui Stalin s-au oprit imediat
și au așteptat, dând timp naziștilor să masacreze populația poloneză. Când avioanele engleze și
americane au vrut să-i ajute pe polonezi, Stalin le-a interzis accesul la aeroporturile de decolare.
Churchill i-a cerut lui Roosevelt să trimită totuși avioanele, spunând că Stalin nu va îndrăzni să
le doboare, dar Roosevelt a refuzat. Astfel, aliații și sovieticii au abandonat populația poloneză,
ca să fie masacrată. Varșovia a fost rasă la pământ, 20.000 de polonezi civili au fost uciși și
350.000 de supraviețuitori deportați. Asta la trei ani după ce Roosevelt declamase așa de frumos
despre libertățile pentru care lupta el. Churchill s-a mirat de ce ziarele nu spun nimic și ziarele au
continuat să nu spună nimic.
Acestea au fost faptele pe care le-a încununat Conferința de la Ialta, unde Roosevelt, cu un picior
în groapă, i-a spus lui Stalin că se simte mai însetat de sânge german ca oricând și a propus să
închine un pahar “din nou, ca să executăm 50.000 de ofițeri germani”, căci mai închinaseră așa la
Teheran, în decembrie 1943. Când Stalin a propus toastul, Churchill a refuzat să închine.
Roosevelt a făcut o glumă bună, zicând că el va ucide doar 49.500. Fiul lui Roosevelt, Eliott, a