se alăturau în ofensiva politică pentru deschiderea porților Palestinei. E imposibil de evaluat ce
valori a cărat Auerbach din Germania în bani și bunuri de tot felul, haine, mobile, automobile,
mărfuri... numai autoritățile militare erau mai puternice decât el în Germania”.
Acest Auerbach era un cetățean particular și putea folosi armata americană să-l ajute să jefuiască.
Crimele lui au devenit atât de mari, încât până la urmă chiar și organizațiile evreiești s-au
depărtat de el (jefuia imparțial evrei și creștini laolaltă), dar nu din motive morale. Peste 7 ani,
când Germania de Vest a devenit interesantă pentru americani, Philip Auerbach a fost arestat
pentru că “și-a însușit liste interminabile de bunuri cărate de el din Germania folosindu-se de
documente false și posibil cu ajutorul altor ofițeri evrei din armata americană și a unor
organizații caritabile evreiești”. Dar în 1952 statul vestgerman a fost obligat să plătească
“despăgubiri” de război statului Israel nou-născut și, ca să se evite publicarea jafului organizat de
Auerbach cu ajutorul armatei americane, a fost scos de sub acuzare. Dacă s-ar fi dat curs și s-ar fi
văzut cum au jefuit ei Germania, ar fi fost greu să se pretindă de la Germania “reparații” pentru
statul Israel pentru “pierderile suferite”. De aceea Auerbach a fost judecat împreună cu un rabin
doar pentru un fleac – furtul a 700.000 $, șantaj, luare de mită și fals în contabilitate. A fost
condamnat la trei ani și jumătate și s-a sinucis mai târziu. Presa engleză și americană s-au referit
succint la Auerbach făcând aluzie la “antisemitismul din Germania”. Presa evreiască a preluat
tema, cu reproșuri isterice pentru sinuciderea lui Auerbach, întrebând “pe capul cui să cadă
sângele lui” și susținând că a judeca pe Auerbach pentru furt e persecuție antisemită, căci “evreii
la vremea aceea în mod justificat ignorau considerații privind ce e și ce nu e drept pentru
germani” (The Jewish Herald). Singurul care n-a fost de acord a fost un evreu care a scris în The
New York Daily News și care fusese și el jefuit de Auerbach. Dacă n-ar fi fost evreu, niciun ziar
nu i-ar fi publicat scrisoarea și ar fi fost hăituit pentru “antisemitism”.
Publicul occidental nu știa ce se-ntâmpla în Germania și dac-ar fi știut tot n-ar fi mișcat, căci
avea creierul spălat de propagandă, cum îl are și-acum, și ura sau adora la comanda ziarelor.
Spălarea minții continua zilnic, cu jurnale de actualități unde se arătau fotografii cu mormane de
cadavre și se pretindea că sunt evrei exterminați de naziști. Puțini au avut curajul și integritatea
mintală să caute să afle adevărul despre acele mormane de cadavre, care bineînțeles că nu erau
evrei. Margaret Bubers Newmann, care a petrecut 5 ani arestată în lagărul de concentrare de la
Ravensbruck, povestește cine erau în realitate acei morți. Primii care-au murit, spune ea, au fost
cei bolnavi și infirmi și cei incapabili de muncă, apoi “rasele inferioare”, printre care polonezii,
au murit primii, apoi cehii, lituanienii, estonii, letonii, ungurii și apoi ceilalți. Dar cel mai amar
adevăr este acela că nu numai că evreii nu erau victimele, nu numai că nu ei erau morții împinși
cu buldozerul în mormane, ci ei erau gardienii și satrapii care-i torturau pe deținuți, căci la
vremea când anglo-americanii au filmat mormanele de cadavre, lagărele de concentrare se aflau
în zona sovietică și victimele erau anticomuniștii, iar evreii erau șefii comuniști ai lagărelor de
concentrare. Au fost extrem de fericiți să-i extermine pe dușmanii hitlerismului, căci aceia erau
dușmanii comunismului și dacă nu i-ar fi exterminat, ar fi supraviețuit ca să lupte împotriva
bolșevismului evreiesc.
Lumea continua să creadă că Hitler și Stalin erau adversari. Au luptat unul împotriva altuia, e
adevărat, dar amândoi au fost soldații revoluției mondiale, amândoi își trăgeau puterea din
conspirația secretă care a început să fie cunoscută în Europa de la Weishaupt încoace. Hitler i-a
spus lui Hermann Rauschning: “Am primit iluminare și idei de la francmasoni, cum n-aș fi putut
primi de la nimeni altul” (exact așa spunea și Adam Weishaupt). Hitler a afirmat: “Am învățat
mult de la marxism... întregul nazism se bazează pe marxism”.
Comuniștii au pus mâna pe lagărele de concentrare hitleriste, unde-au exterminat victimele
nazismului care supraviețuiseră. Asta le-a fost posibil din cauza politicii guvernelor occidentale
de promovare a extinderii bolșevismului în lume. Autorul povestește cât de uluit a fost când un
pilot englez i-a povestit de zborurile lui în Iugoslavia, unde ducea saci cu bani de aur (în timp ce
cetățenii britanici n-aveau voie să dețină bani de aur), ca să-l instaureze pe comunistul Tito la