Acuzații lui Tito povestesc. Juranici a declarat: “Da, am ucis sute de mii la Dachau, și am
participat la experiențe pe oameni; asta era sarcina mea”. Dil a povestit cum în cursul
experiențelor despre coagularea sângelui împușca oamenii în piept. Pufler injecta prizonierii cu
bacilii malariei, ca să facă observații clinice. “Mureau ca muștele,” povestea el. Apoi se
întorceau printre deținuți cu istorii despre felul miraculos în care au scăpat și cum toți ceilalți
erau morți. Nimeni nu-i contrazicea. Aceste confesiuni sunt adevărate, căci sunt confirmate de
fișierul lui Wilhelm Spielfried. Criminalii titoiști au fost executați, dar nu pentru crimele lor, ci
ca pioni în jocul lui Tito cu Kremlinul. Ei executaseră ordinul suprem al revoluției mondiale,
care spune că războiul se duce pentru propășirea revoluției, nu pentru înfrângerea inamicului. Ei
făcuseră ce-au făcut sovieticii în pădurea Katyn din Polonia, când au masacrat cei 15.000 de
ofițeri polonezi. Au demolat statele naționale și au pus bazele revoluției mondiale și guvernului
supranațional.
Confesiunile acuzaților lui Tito au fost confirmate de tot felul de oameni, supraviețuitori ai
lagărelor de concentrare. Odo Nansen, fiul celebrului explorator, scrie despre detenția lui în
lagărul de la Sachsenhausen: “Extraordinar cum conduc comuniștii lagărul aici. După naziști,
comuniștii au toată puterea și atrag alți comuniști din alte țări și-i pun în poziții cheie... Mulți
prizonieri norvegieni s-au dat cu comuniștii. Pe lângă avantajele materiale, se așteaptă ca Rusia
să fie mare și tare după război... Ieri seară am vorbit cu un șef de bloc, un comunist. Când el și ai
lui vor lua puterea, nu numai că se vor răzbuna, dar vor fi mult mai brutali și mai cruzi decât au
fost naziștii cu noi. Nu puteam deloc să-l conving să fie mai uman pe blocul acela, el avea o
singură obsesie: să instaureze o nouă dictatură”.
Comandorul Yeo-Thomas, parașutat în Franța, a fost luat prizonier și dus la Buchenwald, unde
un alt ofițer britanic i-a spus să ascundă faptul că este ofițer sau că în timp de pace a avut o
poziție socială oarecare: “Administrația internă a lagărului”, i-a spus el, e în mâna comuniștilor...
Buchenwald e cel mai rău lagăr din Germania, n-ai practic nicio șansă de supraviețuire”.
Comandorul povestește cum cei trei șefi ai lagărului erau niște comuniști sub ordinele cărora
“prizonierii erau inoculați cu tifos și alți bacili și apoi erau observați cum reacționează la diverse
vaccinuri. Totdeauna mureau”. Din 37 de ofițeri, au supraviețuit trei. Ceilalți au fost agățați de
cârlige de pereții crematoriului și omorâți prin strangulare ritualică talmudică înceată. Cei trei
supraviețuitori se temeau de prizonierii comuniști mai mult decât de ofițerii naziști. Comuniștii
administrau intern lagărele de concentrare naziste, torturau și ucideau victimele. Singura
diferență dintre ei și gardienii naziști era că ei erau mai ticăloși, căci naziștii executau ordine, dar
comuniștii își trădau, torturau și ucideau tovarășii, prizonieri ca și ei, în mod voluntar. Cum
comuniștii sunt în cea mai mare parte evrei hazari din est, în mod natural acești torționari și
ucigași din lagărele de concentrare se selectau tot dintre ei.
Ca toți oamenii, evreii sunt unii buni, alții răi. Dar masele largi au creierul spălat cu o imagine în
care evreii au fost victimele și naziștii torționarii. Realitatea a fost invers: evreii erau o mică
fracțiune din totalul prizonierilor și în ultimii trei ani, când au fost morți masive, torționarii erau
majoritatea comuniștii și între ei mulți erau evrei. Autorul are o serie de documente extrase din
ziare evreiești, în care evrei care-au fost prizonieri la Auschwitz, Vlanow, Muhldorf și în alte
lagăre îi denunțau pe evreii torționari din aceste lagăre. Cei denunțați au fost “judecați” de un
tribunal de rabini în țările occidentale, sau de un tribunal din Tel Aviv și, deși faptele lor sunt ca
și ale celor judecați de Tito, nimic nu s-a dat în vileag restului lumii și nu există vreo mențiune
că s-ar fi pronunțat vreo sentință. De unde se trage concluzia că peste evrei n-au jurisdicție legile
cărora le sunt supuși alții. (În 1950, funcția Biroului de relații cu publicul al Consiliului executiv
al evreilor din Australia era de a “ascunde ochilor publicului mici sau mari aberații ale evreilor”.
Această ascundere de ochii publicului are loc tot timpul în Occident).
La Tel Aviv, un medic evreu și două evreice au fost acuzați că au făcut injecții mortale
prizonierilor de la Auschwitz, că le-au mutilat organele sexuale în “experiențe științifice” și i-au
trimis la moarte. Un alt caz din Tel Aviv din 1951 este al unui doctor evreu acuzat de acte de