Alte persoane deplasate n-aveau dreptul la ajutorul și privilegiile acordate evreilor, căci erau
prinse ca într-o capcană în legislația americană cu privire la persoane deplasate, votată la
repezeală. Numai evreii care pretindeau și arătau că au suferit persecuție în orice țară est-
europeană în care-au pus piciorul vreodată putea scăpa din acea capcană”.
Apoi, Kathryn Hulme arată că agenturi americane semi-guvernamentale sau guvernamentale
donau materialele, uneltele pentru ateliere și “rațiile de mâncare pentru regim special” care erau
numai și numai pentru evrei.
Rabinul Judah Nadich (The Jewish Times din Africa de Sud, 4 feb. 19 49), consilier pentru evrei
al generalului Eisenhower pe lângă forțele americane în Europa pe timpul și după război, arată
cum Eisenhower s-a grăbit să “sporească rația de mâncare numai și numai pentru cei persecutați
[adică pentru evrei]. S-au construit lagăre speciale pentru evrei; evreii persoane deplasate care nu
erau în lagăre aveau tratament preferențial; a fost numit un consilier pe probleme evreiești și s-a
colaborat pe deplin cu Comitetul de distribuire [jointul evreiesc] și ulterior cu Agenția evreiască.
Dar aceste condiții speciale au fost prea puțin create în zona britanică de către Montgomery și de
aceea era un flux continuu de evrei deplasați, care veneau din zona britanică în cea americană.
Eisenhower făcea vizite dese și asta reamintea ofițerilor că trebuie să se poarte cu noi ca și șeful
lor. Cei care nu făceau așa erau criticați, chiar și un general de cel mai mare rang”.
De atunci încoace, America a avut pe lângă membrii guvernului și aparatului de stat o umbră,
“consilierul pentru probleme evreiești”, care-l controlează ca să mențină privilegiile nemăsurat
de mari ale evreilor în toate ramurile vieții. Astfel, europenii sufereau foame și lipsuri, piereau
departe de case și familii, erau cărați ca sclavi sau se spânzurau de disperare și groază, în timp ce
evreii hazari erau învestiți cu privilegii, înzestrați cu arme, haine și hrană și conduși cu mii de
mănuși și plecăciuni ca să invadeze o țărișoară din Arabia. Și cele două lagăre de ambele părți
ale cortinei de fier lucrau în perfect acord, făcând totul în slujba evreilor, fără nici cel mai mic
dezacord și perfect sincronizate – ceea ce îl face pe autor să creadă că o forță de deasupra acestei
cortine și de deasupra acestor două lagăre le mânuiește și sincronizează. Așa a fost și-n 1917, așa
a fost și-n 1848, așa au scris Protocoalele Sionului că va fi încă din 1905. De aceea, autorul crede
că răzbunarea talmudică ce a însângerat Europa după cel de-al doilea război mondial nu e decât
continuarea revoluțiilor din 1848 și 1917, adică revoluția mondială care a mai înaintat un pas.
În 1848, spune Disraeli, revoluția a fost făcută de evrei. Se știe că în 1917 revoluția a fost 90%
evreiască. Între anii 1917 și 1945 revoluția a fost tot timpul propulsată și controlată de evrei – nu
de evrei ca grup religios sau rasial, căci foarte mulți evrei n-au niciun amestec și chiar cea mai
puternică opoziție la revoluția mondială vine din partea evreilor din Occident, care nu o vor, tot
așa cum foarte mulți ruși se opun comunismului și foarte mulți nemți s-au opus nazismului. Când
zicem comunism nu zicem toți rușii, când zicem hitlerism nu zicem toți nemții. Când autorul
spune că revoluția e 90% evreiască, se referă la rabinatul talmudic, care plănuiește și conduce
revoluția mondială și folosește evrei înregimentați pentru a o realiza. În acest sens spune autorul
că din 1917 până în 1945 și până în ziua de azi revoluția mondială care întinde bolșevismul în
lume e condusă și planificata de evrei – adică de rabinatul talmudic.
S-a văzut compoziția evreiască a revoluției din 1917 din Rusia. În 1919, în Bavaria și Ungaria,
bolșevismul a fost tot opera evreilor întorșii ca “foști prizonieri de război” din Rusia, unde
fuseseră instruiți și organizați. În Germania, liga “Spartacus” (după numele lui Adam Weishaupt)
conducea bolșevismul și conducerea ei era exclusiv evreiască: Roza Luxemburg, Leo Jogiches
(din Polonia), Paul Lévi, Eugene Leviné (din Rusia), Karl Liebknecht. Printre bolșevicii bavarezi
mai mărunți era Adolf Hitler. Guvernul bolșevic bavarez a fost pur iudaic: Kurt Eisner, Ernst
Toller și Eugene Leviné. În Ungaria, teroriștii bolșevici de frunte erau toți evrei instruiți în
Rusia: Matyas Rakosi, Bela Kun, Erno Geroe și Tibor Szamuely. Ei și-au pus iscălitura
anticreștină. F. Borkenau, scriind istoria Internaționalei comuniste, spune: “Majoritatea
conducătorilor comuniști și socialiști de stânga și un număr mare din executivul lor erau evrei.