Palestina”, care a recomandat“ împărțirea Palestinei în două”. Dr. Weizmann, deși nu mai era în
fruntea sionismului, căci se opusese terorismului, continua să activeze sub ordine și din nou a
fost singurul audiat de către acest “Comitet” la fața locului. Apoi s-a întors la New York, unde,
în octombrie și noiembrie 1947 a făcut presiuni din culise, așa cum bine se pricepea și cum
făcuse toată viața, ca să obțină victoria forțelor terorismului sionist. În timp ce publicul din
“lumea liberă” credea poveștile de adormit copiii cu care le umplea mintea mass-media, sute de
mii de hazari din Rusia și din Europa răsăriteană erau trecuți prin Europa de Vest în Palestina.
Iar alegerile se pregăteau în America, unde mașina de vot sionistă asmute cele două partide,
republican și democrat, să liciteze unul împotriva celuilalt care va fi mai supus sclav al
sionismului.
Generalul britanic Frederick Morgan, care la sfârșitul războiului a fost numit șef peste lagărele
de “persoane dislocate”, a văzut cum banii englezi și americani dați pentru ajutorarea celor care
au fost izgoniți, ruinați sau lăsați orfani de hitlerism sunt de fapt folosiți ca să echipeze și să
transporte hazarii din Europa de Est în Palestina, care nu erau “persoane dislocate”, căci țările în
care trăiau fuseseră “eliberate” de Armata Roșie și ei puteau foarte bine rămâne și trăi în acele
țări, în care noile legi împotriva “antisemitismului” îi făceau stăpâni pe restul populației. Acești
hazari nu fuseseră niciodată “izgoniți din Germania”, unde nu călcaseră în viața lor; aceștia erau
“Ostjuden”, hazarii duși de conducătorii lor talmudici într-o țară nouă, ca să întărească și să
întindă conspirația. De două ori (în ianuarie și august 1946) generalul Morgan a declarat public
că “există o organizație secretă care conduce o mișcare de masă a evreilor din Europa, un al
doilea Exod”. Senatorul Herbert Lehman a țipat “antisemitism” și a cerut să fie destituit, și
generalul Morgan a fost destituit de către noul director general Fiorello LaGuardia, care l-a
numit pe Myer Cohen în locul lui, și guvernul britanic s-a grăbit să-l pedepsească pe acest
veteran care se acoperise de glorie în război, pensionându-l. Presa a mințit că a fost pensionat “la
cererea lui”. Mai spuneau și alții ce spunea generalul Morgan, dar presa supusă sionismului n-a
publicat nimic.
În noiembrie 1946, un „Comitet pentru aprecieri” din Parlamentul britanic a relatat că “un număr
foarte mare de evrei au migrat din Europa răsăriteană (Germania și Austria) în zonele americane,
intenționând în majoritatea cazurilor să ajunge în Palestina. Este în mod clar o mișcare extrem de
bine organizată, sprijinită cu fonduri enorme, dar noi n-am putut obține dovezi despre instigatorii
reali”. Apoi, un „Comitet de investigații pe timp de război” al Senatului american a raportat
“migrația masivă a evreilor din Europa de Est spre zona americană a Germaniei, care face parte
dintr-un plan organizat cu grijă și finanțat de grupuri speciale din Statele Unite”. Deci, din nou o
conspirație sprijinită de guvernul american să deturneze fondurile ample ale guvernelor britanic
și american, mințind că se ajută victimele războiului, efectuau transporturi masive de populație,
dând afară din guvern pe cei cinstiți, care spuneau adevărul.
Din nou Anglia, America și Sovietele au lucrat în perfect acord în slujba sionismului. Din
teritoriile stăpânite de soviete nici dintr-o cameră în alta în aceeași casă nu te puteai muta fără
aprobarea miliției și securității, dar acești hazari evrei primeau pașapoarte, și pentru ei cortina de
fier s-a ridicat ca să invadeze Palestina, exact așa cum, cu 30 de ani în urmă, țări care se
înfruntau pe câmpul de luptă (Germania – dușmanul, Anglia – aliatul și America – chipurile
neutră) își deschiseseră frontierele și porturile să se scurgă revoluția roșie din Elveția, Germania
și America înspre Rusia și s-o distrugă. Căci conducerea supranațională, guvernul mondial,
“guvernul unei singure lumi”, cum îi spune azi președintele Bush, dă ordine, și guvernele așa-
ziselor țări suverane le execută, indiferent de starea de pace sau război și de alianțele militare.
Capitolul 43: Statul sionistAltă victorie a revoluției în cel de-al doilea război mondial a fost declanșarea puhoiului hazar
care a năpădit Palestina. Puterile occidentale au dat banii, mașinile, escorta, transportul; revoluția
a dat oamenii care-au invadat Palestina și armele cu care-au însângerat-o. Astfel, revoluția