tortură doi sergenți britanici nevinovați și apoi le-au lăsat cadavrele să atârne de copaci, ca în
legenda despre Aman și Estera, ca să anunțe lumii că terorismul și masacrele din Palestina sunt
împlinirea legii iudaice.
Guvernul britanic, atacat de presa britanică și americană, care făcea spume la gura despre
“antisemitism” când teroriștii hazari masacrau semiții și ne-semiții din Palestina, nu îndrăznea
să-și apere soldații, care scriau :”La ce ne folosește compătimirea guvernului... pentru cei
asasinați... nu mai suntem o nație cu destul curaj să menținem legalitatea și ordinea?” (Times).
Dar așa și era: guvernul britanic și cel american nu mai erau guvernele libere ale unor țări
suverane, ci sclave sionismului. Deci guvernul britanic s-a adresat organizației supranaționale a
Națiunilor Unite, neîndrăznind să-și apere cetățenii de masacrele teroriste israeliene. Cu ajutorul
a tot felul de delegați (din Haiti, Liberia, Honduras etc.) care n-aveau prea mare habar,
Organizația Națiunilor Unite a desemnat un “Comitet special al națiunilor unite pentru
Palestina”, care a recomandat “împărțirea Palestinei în două”. Dr. Weizmann, deși nu mai era în
fruntea sionismului, căci se opusese terorismului, continua să activeze sub ordine și din nou el a
fost singurul audiat de către acest “comitet” la fața locului. Apoi s-a întors la New York, unde, în
octombrie și noiembrie 1947 a făcut presiuni din culise, așa cum bine se pricepea și cum făcuse
toată viața, ca să obțină victoria forțelor terorismului sionist. În timp ce publicul din “lumea
liberă”credea poveștile de adormit copiii cu care le umpleau mintea mass-media, sute de mii de
hazari din Rusia și din Europa de Est erau trecuți prin Europa de Vest în Palestina; iar alegerile
se pregăteau în America, unde mașina de vot sionistă asmuțea cele două partide, republican și
democrat, să liciteze unul împotriva celuilalt care va fi sclav mai supus sionismului.
Generalul britanic Frederick Morgan, care la sfârșitul războiului a fost numit șef peste lagărele
de “persoane dislocate”, a văzut cum banii englezi și americani dați pentru ajutorarea celor ce-au
fost izgoniți, ruinați sau lăsați orfani de hitlerism sunt de fapt folosiți ca să echipeze și să
transporte hazarii din Europa răsăriteană în Palestina, care nu erau “persoane dislocate”, căci
țările în care trăiau fuseseră “eliberate” de armata roșie și ei puteau foarte bine rămâne și trăi în
acele țări unde legile noi împotriva “antisemitismului” îi făceau stăpâni peste restul populației.
Acești hazari nu fuseseră niciodată “izgoniți din Germania”, unde nu călcaseră în viața lor;
aceștia erau “Ostjuden”, hazarii duși de conducătorii lor talmudici într-o țară nouă, pentru a întări
și întinde conspirația. De două ori (în ianuarie și august 1946) generalul Morgan a declarat
public că “există o organizație secretă ce conduce o mișcare de masă a evreilor din Europa, un al
doilea Exod”. Senatorul Herbert Lehman a țipat “antisemitism” și-a cerut să fie destituit, și
generalul Morgan a fost destituit de către noul director general Fiorello LaGuardia, care l-a
numit pe Myer Cohen în locul lui, și guvernul britanic s-a grăbit să-l pedepsească pe acest
veteran care se acoperise de glorie în război, pensionându-l. Presa a mințit când a scris că a fost
pensionat “la cererea lui”.
Mai spuneau și alții ca generalul Morgan, dar presa supusă sionismului n-a publicat nimic. În
noiembrie 1946, un „Comitet pentru aprecieri” din Parlamentul britanic a relatat că “un număr
foarte mare de evrei au migrat din Europa de Est în zonele americane din Germania și Austria,
intenționând în majoritatea cazurilor să ajungă în Palestina. Este în mod clar o mișcare extrem de
bine organizată, cu fonduri enorme și influență care o sprijină, dar noi n-am putut obține dovezi
despre instigatorii reali”. Apoi, un „Comitet de investigații pe timp de război” al Senatului
american a raportat “migrația masivă a evreilor din Europa răsăriteană spre zona americană a
Germaniei, care făcea parte dintr-un plan organizat cu grijă și finanțat de grupuri speciale din
Statele Unite”. Deci din nou o conspirație sprijinită de guvernul american să deturneze fondurile
ample ale guvernelor britanic și american. Mințind că se ajută victimele războiului, efectuau
transporturi masive de populație, dând afară din guvern pe cei cinstiți, care spuneau adevărul.
Din nou Anglia, America și Sovietele au lucrat în perfect acord în slujba sionismului. În
teritoriile stăpânite de soviete nici dintr-o cameră în alta în aceeași casă nu te puteai muta fără
aprobarea miliției și securității, dar acești hazari evrei primeau pașapoarte, și pentru ei cortina de