importantă din fondurile partidului democrat vin de la surse sioniste, care în schimb au devenit
proprietari pe această parte din politica țării”. Astfel, între candidații celor două partide nu e
nicio diferență, ambii fiind total aserviți aceluiași stăpân, pe care jură să-l slujească fără preget
încă de pe timpul candidaturii. Și nimeni nu poate afla ce s-ar întâmpla dacă un candidat ar
refuza să se înrobească sionismului, căci niciun candidat n-a avut curajul s-o facă în acest secol.
Forrestal, ca Secretar de Stat, i-a cerut generalului Marshall să-i arate președintelui Truman că o
mare parte dintre evreii americani sunt opuși sionismului și alarmați de planurile lui.
Subsecretarul Lovett a depus un memorandum asemănător cu cel al lui Forrestal, arătând că
împărțirea Palestinei e periculoasă, că e rău să se dea arme evreilor și arabilor nu, că Statele
Unite ar trebui să se retragă din planul Israelului și că el personal o duce greu sub presiunile lui
Niles, care are acces direct la președinte, peste capul tuturor. Chiar în ziua aceea Niles îi
telefonase de la Casa Albă, spunând că “speră că a ridicat embargoul pe livrarea de armament
către sioniști”.
Aici, Forrestal, cu umanismul și patriotismul lui, a devenit prea plictisitor și a fost eliminat. Întâi
l-a vizitat Franklin D. Roosevelt Jr., politician din New York cu veleități președințiale, care, când
Forrestal a spus că e scandalos felul în care Statele Unite au forțat prin presiuni și șantaj alte țări
să voteze la ONU pentru împărțirea Palestinei și crearea statului Israel și că politica Statelor
Unite nu trebuie să depindă de această creare, a răspuns ca și tatăl său, că “națiunea americană
este prea adânc angajată” și că dacă n-ar vota cum vor sioniștii, democrații ar pierde alegerile în
New York, Pennsylvania și California. În aceeași zi (3 februarie 1948) Bernard Baruch l-a vizitat
și l-a avertizat pe Forrestal că e periculos pentru el să aibă faima că se opune sionismului.
Forrestal s-a speriat și la 7 februarie a redactat un memorandum în care a arătat care este
necesarul de trupe americane pentru a forța golirea Palestinei de arabi, în vederea creării
Israelului, după estimarea lui Eisenhower, care făcea planurile, dar nu i-a înmânat președintelui
Truman memorandumul și a mai încercat la 12 și 18 februarie să apeleze la Generalul Marshall,
ca acesta să-i explice președintelui și șefilor celor doua partide cât de rea este sfâșierea
Palestinei, după care și-a încetat eforturile. Dar răzbunarea iudaică nu l-a iertat, și în decurs de 12
luni a fost literalmente hăituit, într-un caz clasic de defăimare, ce duce la moartea victimei.
Autorul a sosit în America în 1949 și s-a întrebat uluit de ce toată mass-media revarsă cel mai
ucigător venin asupra unui individ numit James Forrestal, Secretar al Apărării. Nimeni, dar
absolut nimeni din marele public și nici autorul nu știau atunci cele arătate în paginile de mai
sus, dar tot universul auzea zilnic că James Forrestal e un dement, un laș care și-a lăsat soția să
fie atacată de-un spărgător, că nu-și plătește taxele și datoriile față de stat și tot felul de astfel de
minciuni. Autorul a cunoscut din întâmplare pe un prieten al lui Forrestal, care i-a spus că aceste
calomnii îl deprimă peste măsură. Peste o săptămână s-a aruncat de la etaj și a murit, lăsând pe
biroul lui versurile unei tragedii grecești care exprimau disperare și jale.
Asasinarea politică prin aruncare de la etaj este o metodă mult folosită azi, dar autorul crede că
Forrestal s-a sinucis singur. În presă și la radio Forrestal fusese supus unor atacuri veninoase, de
o isterie fără seamăn, și publicul, dus de nas ca întotdeauna, a înghițit toate murdăriile de care e
plină mass-media. Spre sfârșitul anului 1948, Truman l-a rugat pe Forrestal să nu-și dea demisia.
La 9 ianuarie 1949, un post de radio a anunțat că Truman va accepta demisia lui Forrestal, iar
peste două zile, alt post a anunțat că Truman a și acceptat-o. Truman i-a cerut lui Forrestal să-și
dea demisia pe 1 martie (deși la radio se spunea că el îi ceruse această demisie cu două luni în
urmă), fără să dea vreo explicație. La 21 mai Forrestal era mort și la înmormântare președintele
Truman a avut obrazul să apară și să țină o cuvântare, în care l-a făcut pe Forrestal “o victimă a
războiului”. În acest timp, mass-media aservită intereselor oculte reușeau să elimine pe încă unul
care se opunea celuilalt braț al acestor interese, comunismul, și anume pe Whittaker Chambers,
pe care de asemenea l-au hăituit de moarte și care a scăpat cu viață numai pentru că încercarea
lui de sinucidere n-a reușit.