Odată Forrestal înspăimântat de amenințarea lui Baruch (și pe bună dreptate) și eliminat din
luptă, oamenii cinstiți din Departamentul de Stat American conduși de generalul Marshall au
continuat să lupte și, pentru o clipă, în 1948, părea că pentru prima dată din 1917 încoace forțele
oculte care conduc revoluția bolșevică și sionismul n-au avut câștig de cauză. Aceasta s-a
întâmplat la 19 martie 1948, când Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, speriat de vărsarea
de sânge din Palestina care se dezlănțuise cu ocazia divizării Palestinei pentru crearea statului
Israel, a propus să se suspende crearea acestui stat și să existe din nou o supraveghere a
Palestinei, ca un fel de mandat, dar de data aceasta american.
Sioniștii au răspuns în felul pe care dr. Weizmann, emisarul și fondatorul victoriei lor, îl
descrisese ca “teroarea din Palestina”, “răul nostru vechi în formă nouă și oribilă”. În 1946, la
Congresul Sionist Mondial, el se opusese acestei noi și oribile forme a răului iudaic vechi și a
fost înlocuit de la conducere. Exact cum prescrie Vechiul Testament, exact cum au scris leviții că
cere Iehova de la poporul lui ales, teroriștii hazari importați în Palestina au năvălit peste un sat de
arabi și-au făcut exact cum scrie în Deuteronomul și-n Cărțile Regilor iudaici din Vechiul
Testament: la 9 aprilie 1948 au căsăpit, masacrat, ucis și distrus complet pe timp de pace
populația neînarmată a satului Deir Yasin, compusă în cea mai mare parte din femei și copii.
Arabii, care cunosc bine Thora și Talmudul, au văzut că începe aplicarea legii iudaice (scrisă de
leviți acum 2500 de ani) cu sprijinul Occidentului care-și spune creștin și al guvernelor
comuniste atee. Palestinienii știau bine că hazarii iudaici, evreii importați în Palestina, nu se vor
opri din masacru și ONU nu-i va împiedica. Au fugit cum au putut în țările arabe învecinate, iar
în patria lor s-a instaurat statul Israel. Ziarele “libere” din țările “libere” occidentale au
consemnat acest fapt divers în câteva cuvinte. Iată ce-a apărut în The New York Times: “Teroriști
evrei din bandele lui Stern și Irgun Zvai Leumi au năvălit în satul Deir Yasin și au măcelărit toți
oamenii. S-au găsit ulterior cadavrele a 250 de arabi, majoritatea femei și copii mici, aruncate în
fântâni”. Iată ce înseamnă cuvintele dr-lui Weizmann, care a declarat la Conferința de pace de la
Versailles din 1919 că “Biblia e mandatul nostru”. După 30 de ani, într-adevăr, biblia a fost
respectată, căci asasinii evrei au urmat porunca lui Iehova din Deuteronomul: “Când Domnul
Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care s-o stăpânești și va izgoni din fața ta 7 națiuni mai
mari și mai puternice ca tine, atunci tu să le distrugi complet; să nu faci pace cu ele și să nu le
arăți îndurare”; să nu lași să scape cu viață nimic ce are suflare, ci să-i distrugi cu desăvârșire”.
Pasivitatea cu care evreii din toată lumea au primit știrea despre masacru arată cum în anii ce-au
trecut sionismul a reușit să le domine mințile. În 1933 Bernard Brown scria că arabii se tem că
evreii vor face cum scrie în Deuteronom, deoarece arabii, inculți fiind, iau Vechiul Testament-
Thora ad litteram și nu știu că evreii nu o iau așa și că “evreul modern e o persoană bună și
miloasă, care n-ar face așa acte de cruzime împotriva altor oameni”. Iată că arabii care zicea el ca
sunt inculți și nu pricep, de fapt cunosc și pricep mai bine decât a priceput el, și iată că evreii,
despre care el credea că sunt buni și miloși și nu vor face grozăviile prescrise de Vechiul
Testament-Thora, fac exact acele grozăvii și habar n-au de bunătate și milă față de alți oameni.
Sionismul este întoarcerea la cea mai barbară, crudă și sângeroasă superstiție din antichitate. E
clar că legea care domnește în statul Israel e legea lui Iehova-Moloh din Deuteronomul 20:16.
Zarurile fuseseră aruncate. Palestina fusese golită de arabi după legea lui Iehova din Thora, și
Statele Unite n-au zis nici pîs, căci dr. Weizmann, deși se opusese formal acestei metode de a
face loc pentru statul Israel, acum, că locul era făcut, muncea cu râvnă pentru a obține
recunoașterea statului astfel constituit. Primit peste tot ca reprezentantul unei mari puteri
mondiale (nu e clar care), îi vizita pe delegații diferitelor guverne la Națiunile Unite și-i presa să
recunoască Israelul născut din masacrul de la Deir Yasin. La 13 mai 1948 l-a informat pe
Truman că mandatul britanic se termină poimâine și un guvern “provizoriu israelian” preia
puterea în Palestina, pe care el o numea “statul evreiesc”. A pretins să fie imediat recunoscut acel
guvern la ONU și președintele american s-a supus. La 14 mai s-a proclamat la radio-ul sionist
din Tel Aviv statul Israel, și peste puține minute s-a anunțat la ONU că președintele american