Contele Bernadotte s-a întâlnit cu primul ministru egiptean Nokrashi Pasha, care-a spus că
“recunoaște puterea financiară a evreilor, care controlează sistemele economice ale atâtor țări,
printre care Statele Unite, Anglia, Franța, Egiptul și poate și Suedia”. Contele Bernadotte nu l-a
contrazis. Nokrashi Pasha a spus că arabii nu speră să scape de această dominație; dar una e să
fie dominați economic și alta să fie măcelăriți și ținuți cu forța sclavi terorismului și să accepte
un stat sionist bazat pe opresiune brutală, cu ajutorul sionismului internațional. Apoi regele
Faruk i-a spus lui Bernadotte că dacă omorurile continuă, va fi război. La 9 iunie 1948 contele
Bernadotte i-a convins pe egipteni să accepte încetarea focului, ca să vadă cum presa sionistă îl
atacă cu venin pentru că “vrea să-i forțeze pe evrei să facă pace”.
În jurnalul lui, contele Bernadotte scrie că și-a dat seama pentru prima dată că dacă e drept și
imparțial, („dacă nu aveam la inimă doar interesele partidei evreiești”) își atrage ura necruțătoare
a sioniștilor. Irgun a încălcat apoi armistițiul, la 18-30 iunie 1948, aducând noi transporturi de
trupe și muniții, pe care guvernul Israelului nu i-a permis contelui Bernadotte să le inspecteze, în
timp ce presa sionistă a început împotriva lui o campanie de calomnii ca aceea împotriva lui
James Forrestal, făcându-l nazist și inventând tot felul de acuze veninoase și fanteziste. Faptul că
contele Bernadotte salvase 10.000 de evrei nu i-a adus recunoștința nimănui. Evreii salvați de el
îl împroșcau acum cu noroi și venin, căci era vinovat de crima de a fi imparțial și drept. I-a spus
dr-lui Joseph, guvernatorul sionist al Ierusalimului, că din rapoarte se vede că “evreii sunt cei
mai agresori în Ierusalim” (19 iulie și 12 august). La 16 septembrie, când și-a trimis raportul la
Națiunile Unite, și-a semnat condamnarea la moarte; în 24 de ore era asasinat. Motivul este că a
încercat, după acceptarea statului Israel născut prin terorism și masacru, să asigure supraviețuirea
civililor palestinieni, care scăpaseră de măcel fugind din satele lor și acum flămânzeau dincolo
de frontieră.
Propunerile lui Bernadotte erau:
- frontierele Israelului să fie cele stabilite la 29 noiembrie 1947, fără teritoriul Negev;
- Ierusalimul să fie oraș internațional;
- Națiunile Unite să asigure reîntoarcerea palestinienilor la vetrele lor.
La 17 septembrie a plecat la Ierusalim și se-ndrepta cu aghiotanții lui, toți neînarmați, într-o
mașină spre casa guvernatorului, când un jeep ai cărui ocupanți cunoșteau bine atât conținutul
raportului trimis cu o zi înainte la Națiunile Unite, cât și traseul și toate mișcările contelui
Bernadotte, le-a barat drumul. Ocupanții jeepului i-au asasinat prin împușcare pe Bernadotte și
pe colonelul francez Serot și au plecat apoi nestingheriți mai departe, unul pe jos, doi în jeep.
Nimeni n-a fost arestat sau căutat pentru aceste asasinate. Unii zic că asasinii au plecat în
Cehoslovacia comunistă cu un avion care-i aștepta. După trei zile, o agenție de știri franceză a
primit o scrisoare de scuze pentru asasinarea colonelului Serot în locul generalului Lundström,
șeful aghiotanților lui Bernadotte, care, spune scrisoarea, trebuia asasinat pentru că era “un
antisemit”. Se iscălea Hazit Moledeth, care e un grup terorist din banda Stern.
Generalul Lundström a anunțat la 18 septembrie că Națiunile Unite vor cere socoteală, dar și-a
făcut iluzii; Națiunile Unite nu cer nicio socoteala teroriștilor și asasinilor. Națiunile Unite nu
mișcă decât la comanda forțelor oculte de după cortină. Națiunile Unite sunt și ele o marionetă
care dansează trasă de sfori, căreia nu-i pasă de asasinarea emisarului lor, cum nu le pasă
guvernelor britanic sau american de hăituirea lui Forrestal sau asasinarea Lordului Moyne.
Propunerile contelui-martir Bernadotte au fost ignorate, ca și asasinarea lui. Israelul invadează și
ocupă tot ce poftește, palestinienii sunt pe veci expulzați din țara lor, Ierusalimul nu e
internațional. După editorialul standard, a doua zi ziarele au început din nou să țipe
“antisemitism”, de câte ori cineva îndrăznea să sufle o vorbă despre toate acestea. Mai mult,
ziarul Times a avut nerușinarea să dea vina pe contele Bernadotte pentru c-a fost ucis, căci cu
propunerea lui de a face Ierusalimul internațional “i-a provocat pe niște evrei să-l asasineze”.
După 4 luni, unul Yellin și unul Shmülevitz din banda Stern au fost condamnați la 8, respectiv 5
ani închisoare, dar nici n-au dat vreo atenție sentinței la proces, căci știau că vor fi amnistiați