atomică, nici Națiunile Unite nu existau! Dacă cea ce scrie biograful lui e adevărat, atunci
Baruch știa cu doi ani înainte ce se va întâmpla în 1946, căci a fost numit de Truman să fie acel
reprezentant, în martie 1946, la 7 luni după bomba atomică.
Legea ONU este ca reprezentantul american să reprezinte poziția Statelor Unite conform
directivelor președintelui, date lui prin secretarul de stat. Dar președintele Roosevelt i-a spus lui
Baruch să formuleze el singur poziția Statelor Unite, și-atunci Baruch a elaborat “Planul
Baruch”, care, dacă biografia lui e veridică (căci a fost publicată cu aprobarea lui Baruch), a fost
conceput pe o bancă din parc, în consultare cu unul Ferdinand Eberstadt, cirac de-al lui Baruch la
Versailles și în cel de-al doilea război mondial. Planul a fost prezentat la sesiunea Comisiei ONU
a Energiei Atomice din 14 iunie 1946, unde Baruch a vorbit ca profeții lui Iehova din Vechiul
Testament, promițând sau bunăstarea și fericirea dacă este ascultat, sau distrugerea totală, dacă
nu este ascultat; sau pacea veșnică sau distrugerea globului. Zicea Baruch: “Trebuie să alegem
între pacea în lume și distrugerea lumii... trebuie să instaurăm un mecanism care să asigure că
energia atomică nu va fi folosită decât în scopuri pașnice și nu pentru război. Trebuie deci să
dăm pedepse imediate și certe acelora care violează acordurile la care vom ajunge. Este esențial
să pedepsim dacă vrem să avem pace un timp mai lung decât o pauză între războaie. De
asemenea, ONU poate să dea pedepse individuale pe baza principiilor stabilite la Nürnberg de
către Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii, Franța și Statele Unite – astfel va
prospera viitorul omenirii. În această criză noi nu reprezentăm guvernele noastre, ci popoarele
lumii... Popoarele din democrațiile adunate aici nu se tem de un internaționalism care le
protejează. Nu ne vom lăsa întorși din drum de bâlbâieli despre suveranitatea națională, așa cum
se numește azi politica de izolare”.
Iată-l pe Baruch reprezentând “popoarele lumii” și recomandând un Tribunal de la Nürnberg
permanent, probabil tot cu execuții de anul nou evreiesc. Propunerea lui era ca organul lui
mondial să “acapareze și să stăpânească” toată energia atomică ce poate fi folosită în război și să
controleze toate uzinele atomice de pace, care să nu aibă voie să existe fără autorizație de la el.
“Pedeapsa, a continuat el, să fie promptă pentru cei ce nu se supun imediat întru totul, căci
pedeapsa este sufletul sistemului nostru de securitate. Nu trebuie să existe un veto care să
protejeze pe cei care violează înțelegerile noastre”. Astfel, Baruch propune să existe un monopol
asupra bombei atomice în mâna unei asociații care să dețină bomba și să nu dea socoteală
nimănui, dar să aibă puterea să pedepsească cu distrugerea atomică pe oricine poftește, pentru
orice motiv. Aceasta este adevărata față a guvernului mondial.
Biograful lui Baruch spune că Truman a aprobat planul și acum Baruch trebuia să-i convingă pe
ceilalți șefi de guverne. La 5 decembrie 1946 și-a cam pierdut răbdarea, căci trecuseră 6 luni, și a
cerut Comisiei un răspuns urgent. Dar lumea începuse să se cam trezească după cel de-al doilea
război mondial și nici măcar Comisia ONU n-a îndrăznit să subscrie planului. La 31 decembrie
1946 Baruch și-a dat demisia și planul lui a rămas în arhivele Comisiei ONU pentru Dezarmare.
În luna următoare, Baruch a anunțat că “se retrage din viața publică”, unde apăruse doar această
singură dată, dar biograful lui spune că “toți știau că va fi din nou la Casa Albă în câteva
săptămâni”, și-așa a și fost.
În 1947, Bernard Baruch și-a jucat rolul în persecuția și hăituirea lui James Forrestal și s-a
întâlnit cu Ben Hecht. Șase ani mai târziu, biograful lui, care probabil știa că Eisenhower va
câștiga alegerile, făcea sumarul recomandărilor pe care acest “consilier” permanent al tuturor
președinților americani le va face noului președinte. Recomandările erau cu privire la “control
mondial”, “strategie globală”, “caz de război”. Dar la ora asta Baruch știa deja și de agresiunea
cui trebuie să se ferească Eisenhower, și l-a sfătuit să se apere de agresiunea sovietică “luând în
mâna sa toată puterea de a instaura un program de mobilizare și înarmare, inclusiv controlul
prețurilor și fixarea priorităților producției”. Acest program trebuia să fie “în mâna unui singur
om”, cum a tot cerut el în ambele războaie mondiale, căci în Statele Unite constituția prevede că
numai Congresul are dreptul să declare război. De ochii lumii, Baruch zicea “agresiune