a mai auzit absolut nimic. Dacă s-ar fi pornit război împotriva Uniunii Sovietice, ar fi fost pentru
acei câțiva evrei. Zecile de milioane de alte victime exterminate de Stalin nu contează – cum n-
au contat nici în 1945.
În 1956 Egiptul a naționalizat Canalul de Suez și primul ministru britanic a-nceput să vorbească
despre război, pentru că “dacă Egiptul nu e oprit, s-ar putea să treacă la pasul următor și să atace
Israelul!” Deci trebuie pornit un al treilea război mondial și vărsate râuri de sânge ca nu cumva
să fie atacat Israelul! Tot în 1956 au avut loc alegeri prezidențiale în Statele Unite (din 4 în 4
ani), care pentru a șaptea oară au decurs dirijate direct de către sionismul newyorkez și pentru a
patra oară dirijate pe față tot de către sionism. Campania electorală a început curtând în mod
public “votul evreiesc”, ambele partide rivale întrecându-se unul pe celalalt în promisiuni de
bani, armament și garanții pentru Israel și în jurăminte de credință și aservire totală față de Israel.
Astfel, conduc politicienii aserviți spre ruină mase de oameni indiferente și credule care repetă
papagalicește cea mai neverosimilă și mai mincinoasă propagandă. După fiecare război mondial
au apărut cărți care au arătat că războiul a fost pornit și dus pentru cu totul alte motive decât au
fost făcute masele să creadă. Dar, deși unii le-au citit și le-au crezut, acestea n-au avut prea mare
efect căci, zice autorul, “masele nu se împotrivesc niciodată la a fi duse de nas de propagandă”.
Autorul și-a încheiat cartea la 29 octombrie 1956, când Israelul invadase Egiptul, cu un rezumat
al evenimentelor dintre anii 1953 și 1956 din zona bolșevismului (lagărul socialist), zona
sionismului simbolic (statul Israel) și zona aservirii față de ambele (țările “libere” din Occident).
- R evoluția
În 1953 și 1956 au existat revolte împotriva oprimării bolșevice. După moartea lui Stalin,
Malenkov a domnit pentru scurt timp, apoi au fost instaurați Hrușciov (la șefia partidului
comunist) și Bulganin (prim ministru), dar autorul nu știe dacă aveau putere sau erau marionete,
precum conducătorii din Occident. Lazar Kaganovici, un evreu care n-a fost niciodată afectat de
vreo epurare, a rămas tot timpul pe același post înalt de prim ministru adjunct, indiferent de
schimbări, și a anunțat în 1955 la parada de 7 Noiembrie că “revoluția nu se oprește la granițe”.
Hrușciov și Bulganin, în vizită în India, au fost întrebați de către New York Times cine conduce
Uniunea Sovietică în absența lor și-au răspuns “Lazar Kaganovici”, care fusese intimul lui Stalin
tot timpul și foarte apropiat de acesta. În ciuda acestui fapt, în ultimele luni ale lui Stalin presa
occidentală îl ataca pe Stalin ca “noul Hitler” antisemit.
La 15 ianuarie 1953, ziarele din Moscova au scris că 9 persoane au conspirat să asasineze 7 înalți
membri ai partidului comunist. Dintre ei, 6 sau 7 (nu s-a putut afla precis) erau evrei și presa
occidentală a început să vocifereze imediat numai și numai despre ei, ignorându-i cu desăvârșire
pe ceilalți. (De fapt, presa occidentală începuse să vocifereze cu 10 săptămâni mai devreme, când
la Praga au fost spânzurați 11 indivizi acuzați de “conspirație sionistă” și alți trei acuzați de
conspirație, dar nu sionistă. Evident, presa occidentală a urlat din toate puterile numai despre cei
11 și-a ignorat cu desăvârșire celelalte trei victime.) Tot Occidentul s-a preocupat numai și
numai de cazul “medicilor evrei”.
În februarie, câțiva diplomați străini s-au întâlnit cu Stalin și au remarcat ce sănătos și zdravăn
arată. La 6 martie era mort. Peste o lună, “medicii evrei” au fost puși în libertate. Peste 6 luni,
șeful poliției secrete a lui Stalin, Beria, a fost împușcat pentru că-i arestase pe “medicii evrei”
pentru “acuze false”. Harrison Salisbury, corespondent american la Moscova, scria că după
moartea lui Stalin, la putere era o juntă “mai periculoasă decât Stalin”, compusă din Malenkov,
Molotov, Bulganin și Kaganovici, care, spune el, posibil că l-au asasinat pe Stalin. Deși n-are
dovezi, el înclină să bănuiască asta. Dar Occidentului oricum nu-i păsa, căci timp de 9 luni, tot
Occidentul a fost plin de tirade despre “antisemitismul din Rusia,” care n-au încetat decât după
împușcarea lui Beria pentru “antisemitism”.