“Antisemitismul” și “pericolul care amenință Israelul” sunt cele doua manete ale aparatului de
șantaj electoral în Statele Unite: “antisemitismul” a fost folosit în 1912, 1932, 1936, 1940 și
- “Pericolul Israelului” a fost folosit în 1948 și 1956. Autorul a prezis că va fi folosit și în
viitor [și a avut dreptate]. Situația evreilor din Uniunea Sovietică, unde ei constituie, după
statisticile oficiale, 1 % din populație, a fost tot timpul aceeași, neschimbată. O mână de evrei (17
sau 18) au fost amestecați într-un proces politic la Praga și într-alt proces politic care nici măcar
n-a avut loc la Moscova. Astfel de procese au avut loc tot timpul existenței lagărului socialist și
Occidentul nu s-a ostenit nici măcar să le pomenească. Cum lagărul socialist se bazează pe
teroare, închisorile și lagărele sunt pline de oameni care n-au avut parte de niciun fel de proces.
Este clar că procesul politic e de fapt o declarație ce urmărește să producă un efect sau asupra
maselor de sub teroarea roșie sau asupra partenerilor occidentali.
Acuzația de “conspirație sionistă” mai fusese folosită în 1920 în procese politice, căci Lenin și
Stalin declaraseră, de formă, sionismul ilegal în imperiul lor, în timp ce furnizau arme sioniștilor
ca să instaureze statul sionist Israel în 1948. Deci Stalin n-a atacat sionismul pentru prima dată și
nici nu era antisemit, avându-l pe evreul Kaganovici lângă inimă și alături toată dictatura lui. Mai
mult, cu câteva zile înainte de a muri, a dat ordin să i se dea toate onorurile posibile lui Lev
Mechlis, unul dintre cei mai odioși și sălbatici comisari evrei din cei 35 de ani de teroare roșie,
ani în care “legea împotriva antisemitismului” fusese tot timpul strictă. La 27 ianuarie 1953
“Premiul Stalin pentru Pace” i-a fost dat lui Ilia Ehrenberg, preopinentul celei mai sângeroase și
sălbatice răzbunări talmudice, care incita trupele sovietice la viol și masacru în Germania. Dar cu
câteva zile înainte de-a muri, Stalin a permis ca ziarul „Steaua Roșie” să scrie că “sionismul este
dușmanul oamenilor muncii din toată lumea, evrei și ne-evrei”.
La ora la care tot Occidentul vocifera despre valul de antisemitism din Uniunea Sovietică, evreii
aveau acolo toate privilegiile. Când, într-o investigație oficială, congresmanul Kit Clardy l-a
întrebat pe un martor evreu: “Nu ești cuprins de oroare când vezi cum tratează Uniunea Sovietică
evreii?”, acesta i-a răspuns batjocoritor: “În Uniunea Sovietică evreii sunt mai egali decât
oriunde altundeva pe lume”. Urletele Occidentului despre “persecuția evreilor din Uniunea
Sovietică”, când aceștia aveau toată puterea și privilegiile, au escaladat și ar fi ajuns chiar la
cuvinte războinice dacă Stalin n-ar fi murit la timpul potrivit și “medicii evrei” n-ar fi fost
eliberați (autorul n-a putut afla niciodată ce s-a întâmplat cu cei doi sau trei care nu erau evrei).
Dar în 1953 deja nu mai avea voie niciunul ca Stalin să critice sionismul. Cine critică sionismul e
privit de către guvernele țărilor “libere” din Occident ca un Hitler care trebuie distrus prin măcel
și război.
“Lupta împotriva antisemitismului” poate fi invocată și dirijată cu mare ușurință în orice
moment, împotriva oricui. Candidații la președinția Statelor Unite sunt supuși acestui șantaj în
cele 6 luni dintre numire și inaugurare, în care sunt storși ca niște lămâi de tot felul de promisiuni
și angajamente monstruoase, la fiecare campanie. Așa a fost cu Eisenhower în 1952, cu Wilson
în 1912, cu Roosevelt în 1938 și cu Truman în 1948, când “problema evreilor” a constituit unica
lor preocupare. Truman i-a declarat lui Maxwell Abbell, președintele Sinagogilor Unite din
America: “Nu există mai bun prieten al evreilor decât mine... Am crescut știind că ei sunt neamul
ales” (publicat în toate ziarele evreiești în septembrie 1952). Eisenhower, membru al sectei
Martorii lui Iehova, insista că “a învățat de la mama lui preceptele din Vechiul Testament,” dar
cu ocazia procesului de la Praga i s-a cerut ceva mai definit și-a declarat la 21 decembrie 1952 că
acest proces “are drept scop să dezlănțuie o campanie furibundă de antisemitism în Europa
sovietică și națiunile satelit. Eu mă simt onorat să mă aliniez cu evreii americani... ca să arătăm
lumii indignarea pe care o simte întreaga Americă la ultragiile sovieticilor împotriva principiilor
sfinte ale civilizației”.“Ultragiile” constau din faptul că, printre milioanele de condamnați politic
uciși au fost spânzurați și 11 evrei. Dar moartea celorlalte milioane nu l-au ultragiat nici pe
Eisenhower și nici întregul Occident. Numai moartea acestor 11 a constituit un ultragiu. Tot
Eisenhower, cel care a manipulat înrobirea țărilor din estul și centrul Europei de către hoardele