naționale. Pericolul acesta a fost mare în faza a patra, între anii 1800 și 1900, când evreii aproape
că s-au lăsat asimilați de națiunile gazde. Un mare număr de evrei s-au arătat dispuși să trăiască
ca toți ceilalți oameni. De aceea dr. Kastein, istoricul sionist, consideră secolul 19 ca cel mai
crunt secol din toată istoria evreimii, căci evreii erau cât pe ce să facă pace cu restul omenirii,
dar, spune el, din fericire nu s-a întâmplat așa, căci, slavă Domnului, “ideologia sionistă” a reușit
sa-i împiedice pe evrei să fraternizeze cu ceilalți oameni. Astfel a început faza a cincea, prin
1900, când evreii, despre care noi credem că au fost în fine “emancipați”, sunt strict segregați și
ținuți departe de restul omenirii în “legea” Talmudului. Evreii care au încercat să scape și să se
lase asimilați au fost recaptați prin apelul naționalismului pentru o țară îndepărtată, în care ei nu
locuiesc – statul Israel.
Folosind influența pe care a câștigat-o asupra guvernelor prin “emancipare”, secta conducătoare
a realizat “întoarcerea” în țara făgăduinței”, restabilind “legea” din 458 î.Hr., cu misiunea ei
distrugătoare și șovin imperialistă. O febră șovină a fost injectată în toți evreii din lume și toate
suferințele vestului din acest secol au izvorât din vechea ambiție a Sionului, reînviată din forma
ei antică, ca să devină dogma politică a Occidentului. Acum, când a apărut această carte, faza a
cincea a durat deja 55 de ani și rezultatele ei sunt cutremurătoare. “Legea mozaică” a fost impusă
peste viața popoarelor occidentale și controlează viața acelor popoare, care nu mai au voie să-și
respecte legile lor. Politica și operațiunile militare a două războaie mondiale au fost inversate ca
să promoveze ambiția Sionului și viețile și averile goimilor din vest au fost jertfite ca să susțină
sionismul. Patruzeci de ani de permanentă vărsare de sânge în Palestina nu sunt decât preludiul
masacrelor ce vor fi acolo, la porunca Sionului, ca să se împlinească “legea” care cere ca oceane
de sânge să inunde Asia Mică.
În această ultimă fază vede dr. Kastein “epoca de aur”, când “istoria și-a reluat cursul”, după
întreruperea din timpul celor 17 secole de civilizație creștină. Sionismul, spune el, “este
posesorul misiunii universale” și-și va recăpăta supremația legitimă, instaurat ca stăpân absolut
peste omenire, de care poziție a fost în mod samavolnic și criminal privat în anul 70 d.Hr. Să
examinăm acum faza a treia a sionismului, când scribii din academia iudaică din Jamnia au
început să țeasă mreaja Talmudului, de care nimeni nu poate scăpa, căci pedeapsa este teribilă
pentru un evreu care se dezice de Talmud. Cu această mreajă i-au ținut timp de 17 secole pe
evrei departe de restul omenirii și i-au instruit pentru misiunea lor de a distruge civilizația
creștină occidentală în zilele noastre.
Capitolul 14: Guvernul mobilSpune dr. Kastein: “Un grup de profesori, erudiți și învățători s-au dus la Jamnia, luând pe umerii
lor destinul poporului lor, de care au fost responsabili de-a lungul secolelor... Au stabilit la
Jamnia nucleul central al administrării poporului evreiesc... Ei învățaseră deja cum să-și schimbe
atitudinea din timpul captivității babiloniene... și acum au urmat un curs similar”. Sanhedrinul a
fost restabilit la Jamnia sub alt nume și o academie de scribi a început să rescrie “legea” ca să se
adreseze noului dușman, creștinismul. Rescrierea “legii” mozaice este o activitate permanentă,
căci la evenimente noi se răspunde întotdeauna cu directive talmudice noi. Scopul Talmudului
este de a “face viața evreilor complet diferită de cea a goimilor”, spune dr. Kastein. Orice lege
votată majoritar în Sanhedrin era aplicată; “opoziția era pasibilă de excomunicarea din
comunitate”. Înainte ca creștinismul să devină religia oficială la Roma, Sanhedrinul de la Jamnia
a difuzat în secret permisiunea ca evreii să-și renege pe față crezul și să pretindă că adoptă
religiile păgâne recunoscute oficial, dacă circumstanțele o cer.
După cam un secol, centrul talmudic a fost mutat de la Jamnia la Usha, în Galileea. “Iudaismul s-
a delimitat și a devenit tot mai exclusiv”, spune dr. Kastein. Acum a fost elaborat blestemul
special al Talmudului împotriva evreilor creștini. În anul 320 d.Hr., împăratul Constantin a
devenit creștin, a interzis căsătoriile între creștini și evrei și a interzis evreilor să-i țină pe creștini
sclavi. Astfel, le-a aplicat talmudiștilor propria lor “lege” talmudică. Dar ceea ce talmudiștii