confruntare cu civilizația europeană folosind forțele tribului asiatic al hazarilor, despre care
povestesc chiar istoricii sioniști și ebraiștii evrei.
În jurul anului 600 regatul hazarilor se întindea între Marea Neagră și Marea Caspică, fiind o
populație de triburi turco-mongolice al căror hagan [conducător] “s-a convertit la iudaism
împreună cu dregătorii lui și un mare număr dintre supuși, probabil în 679 AD” („Enciclopedia
iudaică”). Corespondența dintre Abd el Rahman, sultanul Cordobei și regele Iosif al hazarilor de
prin anul 9 60 d.Hr. („Enciclopedia iudaică” spune că e autentică) conține pentru prima dată
descrierea acestor “evrei” hazari prin cuvântul “ashkenazi”, care înseamnă “evreu din răsărit”, și
indică asociații cu slavii. Singurul lucru pe care-l au acești turco-mongoli ashkenazi în comun cu
sefardiții este iudaismul, adică programul politic. Controlul central talmudic a devenit mai lax în
vest, dar era de fier în ghetourile din est. Evreii și-au pierdut trăsăturile semite și au mai degrabă
trăsăturile mongole ale hazarilor. Niciun goim nu va afla vreodată de ce talmudiștii din Cordoba
au permis influxul acesta masiv de neo-iudaici hazari. Oare au prevăzut că vor avea nevoie de
noi armate? În orice caz, când le-a fost risipită armata din Spania, cea sefardită, au avut imediat
la îndemână armata ashkenazilor, care să continue misiunea de distrugere dată lor de Iehova.
Hazarii au fost încă de la început ostili rușilor care au venit din nord și în cele din urmă i-au
supus. Când au fost total convertiți la Talmud și s-a prăbușit regatul lor (prin anul 1000) hazarii
au devenit supușii conducătorilor talmudici care dirijau rezistența anti-rusească ca o luptă
împotriva creștinismului. S-au concentrat în special în Kiev (orașul sfânt al rușilor creștini), apoi
în Ucraina, Polonia și Lituania. Au devenit centrele revoluției anti-rusești, care a devenit ulterior
“revoluția mondială”, noul instrument al lui Iehova de distrugere a creștinilor și popoarelor.
Timp de secole, acești nepoți ai triburilor mongole sălbatice din Asia, fără picătură de sânge
iudaic în vine, au respectat „legea lui Iehova” cu strictețe, pentru ca Iehova să-i ducă înapoi, în
“pământul făgăduit lui Moise și strămoșilor lor”, de care strămoșii lor nici nu auziseră vreodată,
de unde apoi să stăpânească lumea conform promisiunii lui Iehova. Atunci când politicienii
Occidentului se străduiau cu trup și suflet să-i ajute să se “întoarcă în patria strămoșilor lor”, ei
n-auziseră de hazari. Arabii însă îi cunoșteau și degeaba au încercat să arate adevărul la
Conferința de pace din 1919 și la Națiunile Unite în 1947.
În cei 450 de ani de la mutarea talmudismului în Polonia, la hazari, “centrul talmudic vizibil al
lumii” a încetat să existe (spune dr. Kastein) și ideea răzbunării și distrugerii lui Iehova a devenit
cunoscută sub numele de “revoluție”. Au fost trei astfel de mari revoluții: a lui Cromwell în
Anglia, revoluția franceză și cea bolșevică – una mai ucigătoare și mai dezastruoasă ca cealaltă,
fiecare fiica celeilalte, toate derivate din “legea” scrisă în Thora-Talmud. În fiecare caz,
distrugerea a fost îndreptată împotriva guvernului legitim, națiunii și creștinismului, căci singurul
guvern legitim după “lege” este al lui Iehova, singura națiune legitimă e poporul ales de Iehova
și volumele suplimentare ale Talmudului explică faptul că tocmai creștinismul a poruncit Iehova
să fie distrus. Revoluția era îndreptată împotriva “regelui și a clerului”, ca simboluri ale
“opresiunii maselor”. Acum nu mai avem nici regi, nici cler, dar revoluția continuă cu
distrugerea națiunii (uciderea regelui este actul simbolic al distrugerii națiunii) și cu distrugerea
religiei (actul simbolic al dărâmării bisericilor).
Sursa uciderii regelui și dărâmării bisericilor ca acte rituale de distrugere a națiunilor prescrise de
Iehova, autorul n-a găsit-o decât în Vechiul Testament, Thora/Talmud, unde Moise îi spune
tribului lui Iuda: “Domnul Dumnezeul tău i-a dat [pe locuitorii Palestinei] în mâna ta ca să-i
distrugi cu desăvârșire. Să nu închei pace cu ei și să nu le arăți milă... ci să le distrugi altarele”
(Deuteronomul 7:2, 5); “căci Domnul Dumnezeul tău te-a adus în țara pe care le-a făgăduit-o
părinților tăi Abraham, Isaac și Iacob; și ți-a dat orașe mari și frumoase pe care nu tu le-ai
construit; case pline de averi pe care nu tu le-ai adunat; fântâni pe care nu tu le-ai săpat; vii și
livezi pe care nu tu le-ai plantat... Să ucizi pe toți cei pe care Domnul Dumnezeul tău i-a dat în
mâna ta (6;10-11; 7:16). Domnul Dumnezeul tău îi va da pe mâna ta și-i va lovi de-i va distruge