sută de ani după aceasta – ca și “cele 10 triburi dispărute” ale Israelului, care nu se supuseseră lui
Moloh cu mult înainte.
Capitolul 22: OrganizatoriiEvreii ashkenazi slavici din est îndreptau revoluția distrugătoare atât împotriva goimilor creștini,
cât și împotriva evreilor sefardici, care se înfrățiseră cu cei din jurul lor și scăpaseră de tirania
“înțelepților” conducători ai iudaismului. Dr. Kastein spune: “Din acest moment se disting evreii
din vest de cei din est”. Dar ei fuseseră două rase distincte timp de 1000 de ani. Ce vrea să zică
dr. Kastein este că din acest moment, evreii din est și-au strâns rândurile în jurul guvernului lor
rabinic și și-au îndreptat atacul și împotriva evreilor sefardici. Aceștia nu-i prea cunoșteau bine
pe ashkenazi și masele de goimi creștini habar n-aveau de ei. Înregimentarea strânsă în
ghetourile lor sub absolutismul rabinic secular i-a făcut o forță de luptă formidabilă. Cu o
ostenire rasială barbară asiatică mongoloidă, îndoctrinați de secole în Talmud, strict
înregimentați sub cel mai sever despotism, au fost un instrument extrem de puternic, folosit în
acest secol cu mare măiestrie în două strategii distincte, care urmăresc același rezultat, deși
scopurile lor par a fi exact opuse. În Rusia s-au opus cu înverșunare emancipării, iar în vest s-au
agitat și lamentat pe motiv că suferă din cauza “antisemitismului” care le refuza emanciparea pe
care ei o refuzau. Cu ajutorul controlului absolut asupra mijloacelor de difuzare în masă [mass-
media] au îndoctrinat publicul cu această propagandă care consta din idei contradictorii în așa
măsură, încât publicul repeta papagalicește lozincile lor, fără să observe contradicțiile.
Tot timpul secolului trecut politicienii din vest au scandat lozincile despre persecuțiile pe care le
suferă evreii din Rusia, în timp ce acei evrei conduși de mâna de fier a rabinilor lor talmudici se
opuneau din toate puterile să fie emancipați și să-și termine “persecuția”. Chiar autorii sioniști
zic așa. Dr. Kastein scrie textual: “Marea majoritate a evreilor au opus o rezistență pasivă acerbă
oricăror încercări de a li se îmbunătăți situația”. Dar rezistența lor n-a fost doar pasivă, ci și
activă și ucigașă. Cea mai bună autoritate este dr. Chaim Weizmann, părintele statului Israel, și
autorul se bazează foarte mult pe scrierile și spusele lui de aici înainte.
Evreii ashkenazi din ghetouri, atât cei sioniști, cât și cei comuniști, au fost instruiți să împiedice
emanciparea evreilor prin toate mijloacele, inclusiv asasinatul, în timp ce se lamentau vestului
creștin cu voce tare de “persecuțiile” și lipsa lor de emancipare. Politicienii goimilor au prezentat
acele minciuni popoarelor lor ca fiind purul adevăr și au fost răsplătiți cu bani, susținere din
partea presei și voturi la alegeri de către lobby-urile puternice și bogate evreiești. Rezultatul
alegerilor depindea de cum candidații deplâng “persecuțiile” suferite de evrei în Rusia și cer
“întoarcerea” evreilor hazari ashkenazi din Asia în “patria lor”, Palestina. În final, orice
politician din vest care vrea să se bucure de banii și favorurile lobby-ului evreiesc trebuie să
abandoneze interesele statului și ale țării sale și să susțină numai două cauze, ambele
distrugătoare: revoluția comunistă mondială, care tinde să distrugă toate națiunile, și izgonirea
semiților din Palestina, pentru a oferi Palestina rasei stăpânitoare a evreilor hazari ashkenazi.
Evreii din vest s-au supus cu mult mai greu dictatului evreilor din est decât politicienii goimi. Se
temeau că dezordinea și distrugerea promovate de evreii din est vor pune capăt prosperității lor
cucerite în vest, cum s-a întâmplat în Spania cu șase-șapte secole în urmă; și se temeau că vor fi
din nou închiși și înregimentați de către rabini în ghetouri ca cele din Rusia și Polonia. Evreii din
Germania vorbeau cu teamă de diese Ostjuden când discutau politică cu autorul; și evreii
ashkenazi răsăriteni se exprimau cu dispreț către autor despre evreii autentici din Berlin ca diese
Berliner. Directoratul rabinic a început să-i folosească pe acești hazari iudaizați din Rusia atât
împotriva creștinilor din vest, cât și împotriva evreilor din vest. Fiind viața evreilor învăluită în
atâtea secrete, cifre statistice exacte sunt greu de obținut, și astfel le-a fost cu putință rabinilor
talmudici conducători să-i facă să dispară pe toți evreii, în afară de cei ashkenazi, de origine
tătară hazară, declarându-i că s-au stins pe toți evreii sefardici care mai aveau câteva picături de