conducătorilor statelor și popoarelor. Ambele forțe lucrează în același scop și niciuna nu poate
izbândi fără cealaltă, căci numai niște conducători capabili și necorupți pot stăvili revoluția
comunistă, cum au făcut-o în 1848.
Sionismul este răspunsul evreilor hazari din Rusia la faptul că evreii din vest s-au emancipat și
au acceptat să trăiască în bună vecinătate cu ceilalți membri ai națiunilor în mijlocul cărora se
află. Sionismul cere ca evreii să se separe și să nu fie buni vecini ai celorlalți oameni. Din
timpurile Babilonului secta conducătoare iudaică n-a mai recurs la aceasta stratagemă; și dacă nu
reușește acum, nu va mai reuși niciodată. De aceea, talmudiștii n-au adoptat-o până acum, și au
făcut-o numai când au văzut că-și pierd dominația asupra evreilor. Dar acum s-au autoproclamat
ca fiind ei mult-așteptatul mesia care-i va duce pe “iudei” înapoi în “țara făgăduinței”. De aceea
autorul crede că lumea se aproprie de finalul planului de distrugere a creștinismului și de înrobire
a tuturor națiunilor lumii. [ Scriind în anii 1950, autorul e optimist și crede că planul de
distrugere va eșua. Rezumatorul a văzut evenimentele dintre 1956 și 1992 și e mai pesimist, căci
distrugerea s ionistă a civilizației a progresat rapid în ultimele decenii. Acest rezumat este un
efort disperat de a deschide ochii cititorului în ultimele clipe].
Cartea doctorului Chaim Weizmann, creatorul statului Israel și autorul masacrului
palestinienilor, este cea mai bună sursă pentru istoria sionismului și a comunismului. Dr.
Weizmann a fost de față când s-a născut sionismul și a fost apoi ministrul plenipotențiar al
sionismului în întreaga lume. Timp de 40 de ani a avut deschise toate ușile dinastiilor regale
conducătoare și ale șefilor de stat din Occident; și a fost primul președinte al statului Israel. El își
relatează activitatea fără ascunzișuri, cu o uimitoare sinceritate, arătând cum în ghetourile Rusiei
s-a făurit planul care va implica soarta tuturor popoarelor europene și va costa Europa și America
fluvii de sânge și bunăstarea populației lor.
Evreii din Rusia, arată dr. Weizmann, erau de trei feluri: primii voiau să trăiască în pace și
înțelegere cu rușii; ei doreau să fie emancipați și, fiind harnici și talentați, scăpaseră din ghetou și
de groaza guvernului talmudic. Pe aceștia dr. Weizmann îi desconsidera ca fiind renegați și-i
declara dispăruți, șterși din analele iudaismului. Ceilalți, talmudiștii, se aflau tot în ghetouri și
erau împărțiți în două, împărțire care avea loc chiar în interiorul familiei. Chiar familia dr-ului
Weizmann era astfel împărțită: unii erau comuniști revoluționari, iar ceilalți erau sioniști
revoluționari. Ei lucrau la unison și erau de acord în toate, afară de un singur lucru: când va avea
loc emanciparea evreilor. Revoluționarii comuniști ziceau că emanciparea va avea loc după
înlocuirea guvernelor legitime ale națiunilor cu guvernele lor comuniste. Revoluționarii sioniști
ziceau că va avea loc după “restabilirea” lor în statul Israel din Palestina, ca națiunea iudaică.
Sioniștii sunt cei mai corecți din punct de vedere talmudic, căci “legea” spune că distrugerea
celorlalte națiuni ale lumii are drept scop stăpânirea lumii de către ei, din Ierusalim, deci ei
trebuie mai întâi să se afle în Ierusalim. Se certau vehement în familie, arată dr. Weizmann,
comuniștii, zicând că sionismul pune accent prea mare pe religia iudaică și rasa poporului ales,
ceea ce le slăbește puterea de atac împotriva religiei și națiunii, iar sioniștii zicând că revoluția n-
are niciun rost dacă nu duce la supremația poporului ales, care se cunoaște tocmai prin religia
iudaică și separarea strictă, pe bază de rasă. Deși se certau în familie, de fapt era inutil, deoarece
ambele grupuri erau strict controlate și conduse de rabini, care lucrau după instrucțiuni și după
plan. Căci secta conducătoare făurește planuri de durată și nu lasă mâna stânga să știe ce face
mâna dreaptă. Ambele partide, comuniștii și sioniștii, sunt utile și subordonate sectei
conducătoare a Înțelepților Sionului. Dr. Weizmann povestește cum mama lui zicea că dacă fiul
ei comunist are dreptate, va fi o mamă fericită în Rusia, iar dacă fiul ei sionist are dreptate, va fi
o mamă fericită în Palestina. Dr. Weizman spune că amândoi fiii ei au avut dreptate și mama lui
a avut ani prosperi și fericiți în Moscova bolșevică, unde comuniștii își împărțeau între ei averile
vechii aristocrații, după care s-a dus în Palestina și a avut ani prosperi și fericiți în locul de unde
palestinienii fuseseră uciși, izgoniți și jefuiți.