clădească o societate mai bună. Avansând spre interior, li se dezvăluia ceva mai mult din
adevăratul scop și cei inițiați primeau instrumentele – otrava, asasinatul, jurământul fals și
ordinul de-a le folosi.
Manifestul lui Karl Marx se vede clar că derivă din illuminismul lui Weishaupt. În anul 1 862 ,
Marx și Bakunin și-au format organizațiile și tot în același an Maurice Joly a publicat un atac
împotriva lui Napoleon III, acuzându-l că aplică metodele iluministe de corupție și teroare. În
1868 Goedsche a acuzat conducerea evreiască a revoluției mondiale de exact aceleași lucruri. În
1869 Gougenot des Mousseaux a reluat aceeași temă. În același an Bakunin a publicat „Polemica
împotriva evreilor”. În toate aceste cărți apare descris programul lui Weishaupt de a distruge
națiunile, distrugându-le organizarea statală legitimă prin uciderea regelui sau a conducătorului
lor și distrugerea religiei și instaurarea unui guvern despotic mondial, care să guverneze masele
înrobite prin teroare și violență.
Apoi nu s-a mai publicat nimic despre conspirație până în 1905, când profesorul Serghei Nilus
de la Departamentul de Relații Externe din Moscova a publicat o carte, din care un exemplar se
află la British Museum (cel puțin acolo se afla în 1956). Această carte n-a fost niciodată tradusă
și atât cartea, cât și autorul, au fost învăluite în mister. Un singur capitol s-a tradus în 1920, sub
titlul “Protocoalele Înțelepților Sionului”. Autorul n-a putut afla dacă acesta este titlul original
sau este dat de traducător. Capitolul se prezintă ca și cum ar fi un proces verbal luat la o întâlnire
secretă a conducătorilor (adică a “înțelepților”) Sionului. Nu s-a putut autentifica acest lucru. Cu
toate acestea, cartea este de-o importanță capitală, căci fiecare lucru scris acolo s-a îndeplinit
punct cu punct în deceniile ce-au urmat și fiecare afirmație făcută în aceste protocoale este pe
deplin autentificată și verificată de fapte. Mai mult, publicațiile anterioare, începând cu
documentele lui Weishaupt, dădeau vederi parțiale, fragmentare. Protocoalele acestea dau o
imagine completă, de ansamblu, arătând motivele, metodele și scopurile fiecărei acțiuni. Ele
dovedesc o cunoaștere perfectă a psihologiei umane, probabil acumulată în decursul veacurilor,
și sunt scrise într-un ton de superioritate disprețuitoare pentru masele ce viermuiesc sub
stăpânirea “Înțelepților”, numite în protocoale: “gloata”, “brute bețive”, “vite”, “brute setoase de
sânge”, care încearcă uneori degeaba să scape de “cleștele” care le strâng. Acești clești sunt
“puterea aurului” și forța bruta a gloatei, incitată să-și distrugă protectorii și pe cei care-i vor
binele.
Ideea distrugerii e prezentată în protocoale aproape ca o știință sau un scop în sine. Dar nu
distrugerea este scopul; scopul este puterea asupra întregii omeniri. La fel fusese în documentele
lui Weishaupt și autorul crede că atât protocoalele acestea, cât și ideologia lui Weishaupt se trag
din aceeași sursă mai veche. Scopul final este distrugerea națiunii și a religiei și instaurarea unui
stat absolutist care să guverneze prin cruntă teroare.
Când au fost publicate protocoalele, evreii le-au atacat cu furie și au făcut mare caz de presupusa
lor sursă. Au atacat vehement conținutul protocoalelor, negând nu numai că ar exista un complot
sionist, dar și existența oricărui complot, deși oricine are ochi poate vedea că există un complot,
chiar dacă nu știe cine sunt autorii. Edmund Burke, George Washington, Alexander Hamilton,
Disraeli, Bakunin și mulți alții, oameni sănătoși la cap și cinstiți, au afirmat existența
complotului. Mai mult, în timp ce evreii negau îi existența, complotul a realizat revoluția
bolșevică în Rusia exact așa cum scrie în protocoale. Atacul împotriva protocoalelor a fost ca și
atacul împotriva lui Robison, Barruel și Morse, care nu spuseseră nimic despre evrei, ci doar
vorbiseră de necesitatea investigării complotului de la revoluția franceză. După 120 de ani,
aceeași vehemență și furie s-au dezlănțuit pentru sufocarea adevărului ca și atunci. Probabil că
niciodată nu s-a cheltuit atâta pentru a face să dispară un document, ca în acest caz.
Protocoalele au fost aduse de Victor Marsden, unul din cei doi corespondenți principali englezi
la Moscova ai ziarului The Morning Post, care le-a și tradus. Reacția publicului a fost puternică.
Atunci a fost probabil ultima dată când s-au mai putut discuta aceste protocoale, care au devenit