ei vor fi ca niște clești și va fi de dimensiuni enorme, încât, în mod inevitabil va subjuga toate
popoarele lumii”.
Nu e clar cine a scris protocoalele, dar e clar că ele conțin atât programul comunismului, cât și al
sionismului. Herzl amenința că va incita gloata la violență dacă nu i se dă ce cere. Marx urmărea
să abolească proprietatea privată. Iar protocoalele zic: “Aristocrația popoarelor e moartă ca forță
politică, dar având pământ, încă ne pot da de furcă, căci pot trăi independent dintr-al lor, pe
proprietatea lor. De aceea, este esențial să-i deposedam de pământul lor cu orice preț. În același
timp trebuie să dezvoltăm intensiv industria și meseriile. Ceea ce urmărim este ca industria să
absoarbă populația și capitalul țării și apoi, prin speculații, toți banii să fie transferați în mâinile
noastre”. Marx cerea și el confiscarea pământului de la țărani și moșieri; el nu cerea confiscarea
uneltelor meseriașului, dar comuniștii au mers mai departe și le-au confiscat și pe acelea.
O notă interesantă în protocoale: “Dacă în zilele astea vreun stat protestează împotriva noastră, e
doar de formă și cu încuviințarea noastră, căci antisemitismul lor ne este nouă necesar în
conducerea fraților noștri mai mici”. O caracteristică a vremii noastre este felul în care acuza de
antisemitism este tot timpul transferată de la o națiune la alta, proximul inamic în războiul
imediat următor fiind întotdeauna națiunea acuzată. Oricine are ochi poate vedea cum apar așa,
deodată, acuze de acte de antisemitism când într-o țară când într-alta, de cele mai multe ori
mincinoase, înscenate sau inventate.
Asemănarea dintre protocoale și documentele lui Weishaupt cu privire la infiltrare e izbitoare.
Zic protocoalele: “În serviciul nostru sunt oameni de toate opiniile și doctrinele. Unii vor să
restaureze monarhia, alții sunt demagogi, socialiști, comuniști și visători utopici de tot felul. I-am
înhămat pe toți la jugul nostru, fiecare pe legea lui, distrugând ultimele rămășițe de ordine și
autoritate, căutând să răstoarne ordinea stabilită”. Aluziile la infiltrările în universități mai ales și
în educație în general de asemenea par să derive direct din Weishaupt sau dintr-o sursă comună
cu a lui: “O să tăiem puterea universităților... Administratorii și profesorii lor vor fi condiționați
de programe secrete detailate, de la care nu se vor abate nicio iotă. Vor fi angajați cei bine
verificați și vor fi astfel plasați, încât să depindă de guvern”. Autorul dă exemplul a doi membri
ai guvernului britanic care au declarat public în 1956 cum au fost captați de comunism la
universitate. Oricine a văzut universitățile americane știe cât sunt de aservite comunismului și
sionismului.
Weishaupt spunea că masoneria este un paravan bun pentru iluminism; protocoalele zic că
liberalii sunt un paravan bun și vor fi eliminați după ce scopul a fost atins. “Guvernul nostru va
avea aparența unui guvern patriarhal patern, gardian al poporului” (vezi “tătucul Stalin” și alți
“conducători iubiți”). Dar și republicanii sunt un paravan bun, pentru care protocoalele arată
mare dispreț, ca pentru “o caricatură de guvern, cu un președinte luat din gloată, din mijlocul
marionetelor noastre, al sclavilor noștri”. Apoi protocoalele vorbesc despre felul în care
președintele va deveni un agent personal, care va încălca constituția – exact ca-n Statele Unite
azi și exact cum au fost președinții americani în cele două războaie mondiale: “Vom învesti pe
președinte cu dreptul de a declara război. Președintele, la dispoziția noastră, va interpreta sensul
legilor existente care pot fi interpretate; apoi le va anula când îi vom spune noi că trebuie s-o
facă; apoi va avea dreptul să propună legi temporare și chiar noi devieri de la constituție, sub
pretextul binelui suprem al statului. Astfel vom avea puterea să distrugem încetul cu încetul, pas
cu pas, tot ce-am fost nevoiți să introducem la-nceput în constituția statelor, pentru a le pregăti
pe nesimțite pentru abolirea oricărui fel de constituție, și atunci va sosi vremea când orice formă
de guvern va fi înlocuită de despotismul nostru”. Exact așa au făcut președinții americani în
ultimele decenii. Au călcat în picioare constituția, au declarat războiul din Coreea, [n.n.: ș i mai
recent, cel din Irak], fără ca Congresul sau Senatul să fi putut apăra constituția violată.
Protocoalele acestea din 1905 continuă descriind societatea socialistă pe care Europa de Est a
cunoscut-o din 1945 încoace: obligația membrilor familiei de a se denunța reciproc (vezi Vechiul