Testament), interzicerea religiei creștine, umplerea vieții poporului cu participări obligatorii la
evenimente de masă, rescrierea mincinoasă a istoriei. “Ceea ce vom câștiga, zic protocoalele,
este că în toate țările lumii nu vor mai fi decât mase proletare, câțiva milionari devotați nouă și
poliție și soldați... Urcarea pe tron a despotului nostru va veni când popoarele, istovite de
nereguli și incompetența conducătorilor lor, vor cere: jos cu ei și dați-ne un singur rege peste
toată lumea care să ne unească și să elimine cauzele discordiei, frontierele, naționalitățile,
religiile, datoriile statului, să ne dea pacea și liniștea pe care nu le putem găsi sub conducătorii și
reprezentanții noștri”.
Autorul spune că în multe pasaje a înlocuit termenul “goimii” cu termeni ca “poporul” sau
“masele”, căci cuvântul “goim” ar sprijini afirmația încă nedovedită că aceste protocoale au fost
culese de pe buzele înțelepților Sionului. Ceea ce dorește el să sublinieze nu este cine a scris
protocoalele, ci ce vor să împlinească ele. Autorul, sau autorii, pot fi evrei, ne-evrei, sau anti-
evrei – n-are importanță. Ce are importanță e că aceste protocoale au fost scrise în 1905 și fiecare
lucru care s-a întâmplat de-atunci încoace a realizat programul descris. Autorul speră totuși că
sfârșitul nu va fi așa cum descriu protocoalele. Dar atât victoria conspirației statului mondial al
robiei absolute, ca și înfrângerea ei, vor cere mari jertfe și vor aduce mari suferințe.
Capitolul 28: Aberația domnului BalfourSecolul 20 avansează rapid spre dezastru. În 1903, Marea Britanie a oferit sionismului Uganda,
refuzată, și Max Nordau a prezis război în cazul în care sionismul ocupă Palestina. În 1905,
Protocoalele au descris profetic și exact orgia de distrugeri ale comunismului. În 1906, Arthur
James Balfour, prim ministru al Marii Britanii, s-a întâlnit cu dr. Weizmann într-o cameră a
hotelului Queen’s din Manchester și s-a dedicat cu trup și suflet cauzei sionismului. Atunci s-a
născut primul război mondial.
Rabinul Elmer Berger spune că atunci “acel grup de evrei care s-au dedicat sionismului... au
început un fel de diplomație mobilă, care i-a dus în multe cancelarii și parlamente, explorând
căile labirintice și strâmbe ale politicii internaționale în acea parte a lumii în care intriga politică
și târgurile secrete erau o a doua natură. Evreii au început să facă politică practică”. Poate orice
alt prim ministru, supus la aceleași “presiuni irezistibile asupra politicii internaționale a zilelor
noastre” ar fi făcut ce-a făcut Balfour (cum a zis Leon Pinsker în 1882 că va face). Autorul nu-și
poate explica prin altceva cauzele ce l-au determinat pe Balfour să facă imensul rău pe care l-a
făcut decât prin infatuarea lui și slăbiciunea minții lui. Balfour era bogat, n-avea nevoie de voturi
și se trăgea din politicieni ereditari, care au condus țara cu cinste timp de secole. Dar cei ca el,
văzând schimbările sociale, și-au imaginat că vor rămâne la cârmă dacă se dau de partea forțelor
distrugerii structurii existente, și astfel s-au lăsat manipulați, devenind marionetele acelor forțe.
Dr. Herzl, neobținând ce voia de la țar, de la împăratul german, sau de la sultan, care, ca și
succesorul țarului, Lenin, știau că “ideea sionistă este falsă și reacționară în esența ei” (Lenin,
1903; Stalin a repetat ideea în 1913), și-a îndreptat eforturile spre Anglia. Guvernul englez i-a
dat Uganda. Sionismul nefiind satisfăcut cu Uganda, dr. Weizmann l-a înlocuit pe dr. Herzl și a
sosit în Anglia, unde, ca persoană particulară, n-a avut nicio dificultate să obțină acces imediat la
Lord Percy, ministrul Marii Britanii pentru Africa, deși un englez ca persoană particulară n-ar fi
avut acest acces nici într-o sută de ani. Dr. Weizmann relatează că Lord Percy i-a spus în această
întrevedere particulară că bineînțeles că evreii trebuie să refuze Uganda și să nu se mulțumească
cu nimic mai puțin decât Palestina. Lord Percy nu pare să fi fost informat de faptul că evreii din
Palestina doreau din tot sufletul să se mute în Uganda și pare că a uitat de palestinieni, pe care-i
făcea să dispară și-i dezmoștenea de patria lor milenară cu atâta ușurință. La sfârșitul
întrevederii, dr. Weizmann, plecând din cabinetul lordului și trecând prin anticameră, a luat
hârtie cu antetul ministrului și-a scris concluziile întrevederii sale cu Lord Percy pe acea hârtie,
pe care apoi a trimis-o în Rusia, unde, văzând destinatarii hârtia cu antetul ministrului englez, au
interpretat cele scrise pe acea hârtie ca fiind poziția oficială a Marii Britanii. Dr. Herzl a fost