Wilson. Grupul care-l folosea pe House (sugestionându-l, așa cum chiar el spusese) probabil îl
studiase bine pe Woodrow Wilson și-i găsise acea calitate esențială – de a se lăsa manipulat și de
a fi prezentabil publicului. Colonelul House s-a convins că el l-a ales, deși nu-l văzuse niciodată.
Până în anul 1900 , sionismul din Statele Unite s-a limitat la grupul imigranților evrei recent
veniți din Rusia, care-l aduseseră cu ei din ghetoul talmudic. Marea masă a evreilor americani
erau veniți din Germania și repudiau sionismul. Între 1900 și 1910 un milion de evrei sioniști au
venit din Rusia și au început să formeze un grup electoral compact. Rabinul Wise, cunoscut doar
ca agitator politic în probleme muncitorești, nu era un reprezentant al evreimii locale; totuși, cu
el se consultau în secret potentații politici. Când, în 1910, colonelul House a crezut că-l alege pe
Woodrow Wilson pentru președinție, rabinul Wise și-a schimbat partidul politic; de unde fusese
republican, a devenit democrat peste noapte. Spune rabinul Wise despre House: “House nu
numai ca s-a dedicat în mod special cauzei noastre, dar a fost și agentul nostru de legătură între
administrația Wilson și mișcarea sionistă”.
House avea un important ascendent asupra partidului democrat, care nu mai fusese la putere de
50 de ani și a câștigat alegerile prin strategia lui House, așa cum acesta câștigase alegerile în
1912 și 1916 pentru Roosevelt și apoi pentru Truman în 1932, 1936, 1940, 1944 și 1948. Dacă
ideile lui House erau confuze și inspirate de surse obscure chiar și lui, strategia lui era clară și de
mare succes. Ea consta din câștigarea votului numeroșilor noi imigranți, făcând apel la
sentimentele lor rasiale și la reflexele lor emoționale. Chiar House și-a descris metoda în
romanul lui, „Philip Dru: Administrator”, publicat anonim. Singurul merit al acestei cărți
aproape ilizibile este acela că descrie strategia electorală care i-a făcut pe Wilson, Truman și
Roosevelt președinți.
Istoria unui președinte ales și manipulat de către un grup de agenți misterioși, care lucrează prin
intermediul eroului cu ajutorul unui buget pentru coruperea electoratului, furnizat de bogătași și
transferat dintr-o bancă într-alta, până i se pierde urma, scrisă sub forma aceasta de roman în
1912, are o asemănare izbitoare cu istoria președintelui Wilson din jurnalul intim al lui House
din 1926. Atât președintele din roman cât și Wilson, închipuindu-și la un moment dat că pot
acționa după cum cred ei, au fost sever admonestați de “consilierul” lor și au promis cu umilință
că “nu vor mai acționa de capul lor în viitor”. Tot în roman își descrie House strategia electorală
de geniu cu care l-a făcut președinte pe Wilson și care de atunci încoace a ales absolut toți
președinții Statelor Unite. Această strategie se bazează pe calculul că 80% din alegatori votează
pentru candidatul partidului lor, oricare-ar fi, deci votul lor este 40% pentru un candidat, 40%
pentru celălalt; de aceea nici nu-și bate capul să irosească timp și bani pentru acești alegători, ci
se concentrează asupra restului de 20% de indeciși, al căror vot adăugat la cele 40% ale unuia din
cei doi candidați îl va face câștigător. Acest mic procentaj de alegători a fost analizat în ceea ce
privește rasa, religia, ocupația, apartenența politică anterioară, prejudecăți și pasiuni, iar
propaganda electorală s-a făcut personal, de la om la om, căutând a se folosi aceste informații de
către agenți perfect organizați într-o rețea locală, în strânsă legătură cu cartierul general.
Restul cărții lui House nu aduce nimic revelator, în afara programului politic al eroului Philip
Dru, care, victorios asupra președintelui ales prin metoda descrisă mai sus și asupra consilierului
acestuia (alter ego-ul lui House însuși), instituie un fel de stat în care aplică principiul
impozitului proclamat de Karl Marx în Manifestul Partidului Comunist și aplicat apoi de
președintele Statelor Unite Woodrow Wilson, atacă Mexicul și America Centrală, le învinge și
face din America “emblema indisputabilă a autorității”. Portretizându-se pe sine însuși atât în
organizatorul alegerilor cât și în Philip Dru, acest erou glorios de carton, House reunește în cele
din urmă cele două jumătăți ale portretului său, făcând din politicianul veros, corupt și viclean
care organizase alegerile, inamic inițial al lui Philip Dru, prietenul de suflet și confidentul lui. Cu
acesta House n-a mai știut ce să facă și l-a expediat împreună cu o fată numită Gloria, care pe tot
parcursul romanului trebuia să-i asculte fanteziile lui politice confuze și inepte, într-un voiaj
oceanic fără destinație, din care nu știa dacă se va mai întoarce. De fapt, nimănui nu-i poate păsa