aproape c-o deținea și pacea pe care o dorea din tot sufletul. Nemții l-au trimis pe Lenin în Rusia
ca s-o distrugă... De-abia sosit acolo, el a început să cheme cu degetul dintr-un colț într-altul tot
felul de persoane dubioase din ascunzișurile lor confortabile din New York, Glasgow, Berna și
alte țări (de remarcat de unde proveneau “revoluționarii ruși” și cum “au luptat și suferit pentru
revoluție”) și și-a adunat în jurul lui spiritele conducătoare ale unei secte formidabile, cea mai
formidabilă din lume... Înconjurat de aceștia, s-a apucat, cu o îndemnare diabolică, să distrugă
fiecare instituție pe care se baza viața statului și a națiunii ruse. Rusia a fost distrusă. Trebuia să
fie distrusă...” (discurs în Camera Comunelor, din 5 noiembrie 1919). “Cea mai formidabilă
sectă din lume”, spune Churchill. Așa a zis și Bakunin cu 50 de ani în urmă. Astfel triumfa dr.
Weizmann la Londra și Washington, în același timp în care triumfau rudele și prietenii lui la
Moscova, rezolvând dezbaterile aprinse la care, ca student, Chaim Weizmann a participat la
Berlin, Freiburg și Geneva, unde el și prietenii lui dezbăteau dacă trebuie să se dedice
sionismului sau revoluției mondiale. Dar ambele conlucrează și servesc aceluiași scop și ambele
au triumfat deodată.
Dugdale, care lucra pentru Balfour ca factotum, arată: “Lenin și Troțki au preluat puterea în
noiembrie 1917, în aceeași săptămână în care naționalismul evreiesc a câștigat. Cu ani în urmă,
Weizmann și Troțki șezuseră noapte de noapte în cafenelele Genevei, predicând studenților
crezurile lor politice [aparent] opuse. Ambii erau născuți în Rusia... și atrăgeau mulțimea de
studenți evrei când de-o parte a străzii, când de cealaltă: Leon Troțki, propovăduitorul revoluției
roșii și Chaim Weizmann, propovăduitorul unei tradiții neîntrerupte de 2000 de ani. Acum,
printr-o coincidență stranie, fiecare și-a văzut visul cu ochii în aceeași săptămână”. De fapt, cele
două “părți ale străzii” din Geneva sunt cele două brațe ale cleștelui în strânsoarea căruia se zbate
și este zdrobită civilizația creștină, fiecare braț făurit de un grup de “revoluționari născuți în
Rusia”, dar nu ruși de origine.
Pentru Chaim Weizmann și sioniștii lui, succesul bolșevismului în Rusia a fost o mică
încurcătură, căci pretenția lor la Palestina se baza pe “persecuțiile” pe care le sufereau evreii din
Rusia, care “n-aveau o patrie a lor”... și acum toată Rusia era a lor! În Rusia, evreii erau supremi
și “antisemitismul” se pedepsea cu moartea! [De aceea au trebuit suprimați imediat cei care
relatau faptele reale despre Moscova, ca Robert Wilton]. Rabinul Elmer Berger spune:
“Guvernul sovietic i-a privilegiat pe evrei ca atare... I-a emancipat dintr-o lovitură pe acei evrei
pentru care doar sionismul părea eficace, conform propovăduitorilor sionismului. Dar evreii
sovietici nu mai aveau nevoie de Palestina, sau de alt refugiu. Pretextul suferinței evreilor din
Rusia, de care s-a prevalat adesea Herzl, căutând să smulgă stăpânirea Palestinei de la alte puteri,
dispăruse”. Dar acest lucru nu l-a oprit pe Chaim Weizmann, care imediat a proclamat: “Zic
unii... că evreii din Rusia sunt liberi. Nimic mai greșit! Noi nu ne-am construit mișcarea sionistă
pe suferințele alor noștri, nici din Rusia, nici din altă parte. Aceste suferințe nu sunt deloc cauza
sionismului. Cauza fundamentală a sionismului a fost și este pe veci străduința evreimii să aibă o
patrie a ei”. Astfel, gura mincinoasă a lui Weizmann a rostit un adevăr în mijlocul tuturor
minciunilor lui: adevărul era că organizatorii sioniști n-au fost niciodată motivați de “suferințele
alor lor, nici din Rusia, nici din altă parte”. Suferințele evreilor din Rusia sau din altă parte le-au
fost întotdeauna perfect indiferente. Dar din 1912 până azi ei s-au prevalat de pretextul acestor
suferințe. Oricât de evidentă este minciuna, n-a avut nicio importanță, căci guvernul britanic,
cum arată Dugdale, era complet aservit sionismului. Nimeni nu mai putea pretinde că “evreii au
nevoie de o patrie în care să se refugieze”, dar Lloyd George s-a angajat “să cucerească Palestina
pentru evrei”.
Un eveniment care l-a ajutat pe Lloyd George a fost ascensiunea lui Hitler, care a ajutat
sionismul, oferind din nou pretextul “persecuțiilor la care sunt supuși evreii”, și care dispăruse
odată cu victoria talmudismului în Rusia. Hitler, dacă n-ar fi apărut singur, sioniștii și l-ar fi
creat, așa de perfect s-a încadrat el în planurile lor.