Capitolul 33: Liga pentru paceOdată cu triumful celor două puteri evreiești din Rusia, odată cu triumful bolșevismului și al
sionismului, s-a dezvăluit adevăratul scop al primului război mondial, scopul pentru care au
militat și aceste două brațe talmudice: anume acela de a institui o “federație mondială” care să
“preia puterea asupra întregii omeniri” și s-o conducă cu mână de fier. Masele au început să fie
ațâțate (atunci și apoi după 25 de ani) să distrugă “dementul din Berlin” tocmai pentru că el avea
intenția să conducă cu mână de fier. Dar faptele care erau ticăloșie, reacționism prusac când le
făceau nemții, erau “progres” și idei înalte umanitare când erau poruncite de la Washington.
Ceea ce era ambiție megalomană când era vorba de Kaizer-ul german, era un concept luminat al
“noii ordini mondiale” când provenea de la Londra. Politicienii Occidentului au devenit
mincinoși de profesie. Disraeli a scris în 1832 că “practica politică în răsărit se definește prin
cuvântul disimulare”. Dar aceasta este practica politicii în Occident în acest secol și a devenit așa
atunci când conducătorii politici occidentali s-au subjugat unui trib asiatic, sionismului și
revoluției mondiale și comportamentul lor a căpătat caracteristica duplicității asiatice.
Curios, Woodrow Wilson, care în final a fost total aservit sionismului, inițial s-a zbătut cel mai
mult împotriva lui. A scris la începutul președinției sale că “este intolerabil că guvernul
republicii [americane] nu mai este în mâna poporului și a fost apucat de anumite interese aparte,
care nu sunt cele generale ale poporului... ceva s-a interpus între poporul Statelor Unite și
conducerea propriilor destine la Washington”. În ciuda acestor zbateri, tocmai de el s-au folosit
sioniștii ca să lanseze “federația mondială” bazată pe uz de forță.
În noiembrie 1915, când poporul american încă îl adora pe Wilson “pentru că evitase intrarea
Statelor Unite în război”, House îl instruia despre “păstrarea păcii în lume” prin uz de forță.
Acest plan de a păstra pacea în lume prin războaie a fost aprobat de Secretarul pentru afaceri
externe englez Edward Grey, care nu era corupt, dar era dus de nas, și care credea că face război
pentru a pune capăt războiului. În mai 1916, președintele american Wilson, instruit de House, a
anunțat planul pentru “Liga pentru impunerea păcii”, despre care chiar House scrie în jurnalul lui
intim că Wilson nu știa mare lucru. Dar cuvântul “impunere” i-a speriat pe unii, care, ca
Senatorul George Wharton Pepper de exemplu, au zis că “a face apel la forță este în cel mai bun
caz inutil și în cel mai rău caz periculos”. Atunci promotorii acestei ligi i-au schimbat numele în
“Liga națiunilor”, care, în fond, era același plan: să dezarmeze națiunile și să treacă armatele lor
sub controlul unui comitet supranațional, care să le folosească după bunul lor plac, pentru
disciplinarea “acțiunilor oamenilor” în scopurile dorite de acel comitet. Acesta este și în prezent
planul guvernului mondial, al integrării europene, al noii ordini mondiale.
Ca și în cazul sionismului, Wilson era angajat dinainte, și când America a intra în război, în
aprilie 1917, a făcut-o cu scopul de a instaura “o nouă ordine internațională”. Acest lucru a fost
declarat odată cu victoria bolșevismului în Rusia și cu proclamația Balfour, care dăruia lui
Weizmann Palestina. Căci “noua ordine mondială” a fost scopul și încununarea celorlalte două
victorii, a sionismului și a comunismului: distrugerea statelor naționale și subjugarea națiunilor
sub călcâiul asupritor al unei secte privilegiate.
Thora-Talmudul este singura sursă originală a ideii de a distruge națiunile și această idee a
continuat în tradiția Thora-Talmud neîntrerupt, timp de 2500 de ani. Dacă această tradiție își are
originea mai adânc în istorie, autorul nu știe, dar știe că de 2500 de ani aceasta a fost neîntrerupt
tradiția din Thora și Talmud și n-a mai fost găsită nicăieri altundeva ca idee originală.
Deci House a decis și Wilson a declarat că trebuie stabilită “noua ordine internațională” (azi, în
1992, președintele american George Bush o instaurează su b titlul de “noua ordine mondi a lă” )
și pentru crearea ei, House a instituit un grup numit The Inquiry (Investigația) unde l-a numit
președinte pe cumnatul lui, dr. Sidney Mezes (președinte pe-atunci la City College of New York)
și ca secretar pe Walter Lipmann (ziarist la The New Republic) Aceștia erau sprijiniți personal de