dr. Isaiah Bowman (director la American Geographical Society). Astfel, conducerea grupului era
pur evreiască, deși nu din Rusia, ceea ce face să pară verosimilă aluzia dr. Joseph Kastein,
istoricul sionist, la “o conducere internațională” a evreimii.
Acest grup a elaborat proiectul pentru Liga națiunilor, pe care House l-a semnat în iulie 1918, nu
președintele Wilson. Astfel, la Conferința de pace din 1918 s-a vorbit despre prioritățile acestei
“noi ordini mondiale”, despre care nu se auzise nimic pe timpul războiului, și aceste priorități
erau victoria sionismului și obținerea Palestinei. Președintele Wilson, care în general era copleșit
de melancolie și foarte depresiv, avea momente de exaltare, zicându-și că el “a restituit pământul
făgăduinței poporului ales”. Atunci, rabinul Stephen Wise, care-l însoțea, îl compara cu “regele
Cyrus al Perșilor, care i-a readus pe evreii din antichitate la Ierusalim”. Cyrus a readus tribul lui
Iuda la Ierusalim după o absență de 50 de ani. Wilson se fericea că transplanta tribul tătar-
mongol asiatic al hazarilor din Rusia într-o țară pe care o cu totul alta rasă, evreii semiți din
antichitate, o părăsiseră cu 1800 de ani înainte.
Dr. Chaim Weizmann, cel mai puternic om din lume, cel care poruncea președinților, prim
miniștrilor și regilor și care i-a scris lui Lady Crewe: “noi îi urâm la fel pe antisemiți și pe
filosemiți”, s-a decis să-și inspecteze fieful, “țara făgăduinței”, în 1918. Când a sosit în Palestina,
războiul făcea ravagii în Europa, dar el a cerut să se pună cu solemnitate piatra de temelie la o
universitate ebraică în Palestina. Când Lord Allenby s-a opus, arătând că trupele britanice nu pot
fi deturnate din Franța și trimise să cucerească terenul pentru această universitate ebraică în
Palestina, Balfour i-a telegrafiat și i-a ordonat să facă imediat ce spune dr. Weizmann. Plăcerea
lui Weizmann a costat sute de mii de vieți și a prelungit primul război mondial. Când, în fine,
acest război a luat sfârșit, la 11 noiembrie 1918, dr. Weizmann a fost unicul invitat la prânz la
Lloyd George, pe care l-a găsit citind “psalmii lui David cu lacrimile pe obraz”.
Dr. Weizmann a fost șeful delegației sioniste la Conferința de pace din 1919, unde urma să se
instaureze “noua ordine mondială”. Acolo i-a informat pe ceilalți că “evreii au suferit mai mult
decât oricine altcineva în urma războiului” – lucru bineînțeles la fel de fals ca și multe alte
“suferințe” evreiești. Politicienii goimi din 1919 au acceptat cu fervoare minciuna, insultând
astfel milioanele de oameni care au suferit și au murit cu adevărat. Din nou vocea care a protestat
a fost a unui evreu, Sylvain Lévy din Franța, care le-a spus că Palestina e o țară aridă, cu pământ
prost, care este locuită de 600.000 de arabi băștinași, și că evreii, care trăiesc în huzur și o duc
mult mai bine decât acei arabi, o să-i jefuiască pe arabi. Apoi le-a spus că cei pe care vor să-i
ducă în Palestina sunt evreii hazari ruși, cunoscuți că au tendințe explozive. Apoi că, creându-se
o patrie națională a evreilor alta decât patria în care trăiesc, îi va aliena de oamenii în mijlocul
cărora vor continua să trăiască în Europa și America.
Delegații goimi de la Conferința de pace au ascultat cu greață profețiile lui Sylvain Lévy, care s-
au îndeplinit întocmai, întru totul. Dr. Weizmann a spus că în patria națională a evreilor vor fi
păstrate neștirbite drepturile locuitorilor ne-evrei, dar Palestina va deveni “evreiască, așa cum
Anglia este englezească”. Delegații goimi la Conferința de pace au fost total satisfăcuți de
spusele dr-ului Weizmann și Sylvain Lévi a pierdut, cum au pierdut toți evreii care s-au ridicat
împotriva principiului distrugător de 25 de secole încoace. În primul moment l-au lăsat să
vorbească doar de formă, căci Rabi Wise zicându-i președintelui american în particular înainte de
Conferința de pace de la Paris că “evreimea lumii (din care-i excludea pe adevărații evrei semiți
și pe evreii ca Sylvain Lévi) contează pe dumneata”, președintele Wilson i-a pus mâna pe umăr
și i-a spus: “Fii pe pace. Vei primi Palestina”.
A mai fost cineva trădat de Conferința de pace de la Paris: Colonelul Lawrence (Lawrence al
Arabiei) care-i unise pe arabi în lupta împotriva dominației turcești și care-i iubea pe evrei așa
cum îi iubea pe toți semiții (chiar dr. Weizmann a recunoscut că Lawrence nu era antisionist).
Lawrence, care luptase și reușise să ducă arabii la victorie cu foarte puțină forță militară și
pierderi de vieți, luptase ca să vadă din nou înflorind viața și civilizația semită arabă. A sosit la