- Cel mai mult i-a încurcat pe sioniști adevărul care mai era arătat în presa încă necenzurată și
aservită. Între anii 1914 și 1918 , guvernul englez și cel american încă mai trebuiau să țină cont
de părerile cetățenilor, iar corupția presei a devenit totală numai după instaurarea cenzurii în
primul război mondial. Ascensiunea corupției în presă s-a văzut în acel interval prin ce-au pățit
colonelul Repington, H.A. Gwynne și Robert Wilton. Dar în 1922 s-a ridicat cenzura și, în
general, ziarele au revenit la tendința de a raporta faptele imparțial și veridic. Deci întregul efort
a fost acum îndreptat spre oprirea ziarele de a spune adevărul. Iată cum au făcut-o:
Lord Northcliffe era proprietarul a două ziare de largă răspândire și proprietarul principal al
ziarului Times, cel mai important ziar din Anglia. Era un bun redactor, combativ, curajos și
patriot; uneori avea dreptate, alteori nu, dar era independent și incoruptibil. Ar fi acceptat unele
tactici ca să-și sporească abonații, dar n-a jertfit niciodată interesul națiunii și n-ar fi acceptat
blasfemii, obscenități și trădare. Și nu putea fi intimidat. Și-a făcut dușmani printre conspiratorii
din ghetourile din Rusia de două ori. Întâi în mai 1920 , când a publicat în Times articolul despre
Protocoalele Sionului, cerând să se investigheze toată povestea și să se vadă dacă sunt adevărate
sau nu. Apoi, în 1922, când a vizitat Palestina împreună cu un ziarist, Jeffries, care a scris ca
martor ocular o carte despre realitățile din Palestina, spre deosebire de editorii de la Times și The
Guardian, care scriau despre aceasta stând în Anglia și consultându-se cu dr. Weizmann.
Lord Northcliffe a avertizat Anglia într-o serie de articole că în Palestina sunt 700.000 de arabi
care trăiesc acolo de mii de ani și că evreii n-ar trebui să importe în secret arme ca să-i
masacreze. Wickham Steed însă, redactorul șef de la Times, unde lord Northcliffe nu era unicul
proprietar, era dedicat sionismului, după cum arată chiar dr. Weizmann, și a refuzat să-i publice
articolele, pe care le-a combătut fără să vadă Palestina, căci a refuzat s-o viziteze. În mod
surprinzător, „Istoria oficială a ziarului Times” din 1952 povestește toate acestea fără
ascunzișuri: spune cum Wickham Steed a “evitat” să viziteze Palestina la cererea lordului
Northcliffe și “n-a făcut nimic” când Northcliffe i-a cerut să publice un articol de fond despre
Balfour și sionism. Faptele sunt relatate mai jos așa cum sunt ele prezentate în această „Istorie
oficială”, unde autorul a fost surprins să vadă că povestea lordului Northcliffe n-a fost nici
ascunsă, nici măsluită; și din experiența directă a autorului, care a fost de față la multe dintre ele:
În mai 1920, lord Northcliffe a publicat în Times articolul în care cerea să se facă lumină cu
privire la Protocoalele Sionului. În 1922 a vizitat Palestina și a scris seria de articole pe care voia
s-o publice în Times, despre realitățile de acolo. La 22 februarie 1922 s-a reîntors din Palestina,
furios că redactorul șef de la Times refuzase să-i publice articolele, și l-a criticat pe acesta într-o
ședință de conducere din 2 martie 1922, cerând demisia lui Wikham (să nu uităm că lord
Northcliffe era principalul proprietar al ziarului) dar, spre surprinderea lui, Wikham a rămas pe
loc. Mai mult, și-a luat avocat împotriva Lordului Northcliffe; și mai mult, și-a luat avocatul
lordului Northcliffe împotriva lordului Northcliffe (7 martie 1922) și acest avocat l-a caracterizat
pe clientul său, lord Northcliffe ca “dement”, “incapabil de muncă”, unul care “probabil va muri
curând” și i-a spus lui Wikham să rămână liniștit în continuare redactor-șef!
Wikham l-a vizitat pe lordul Northcliffe în Pau, Franța, la 31 martie, și la întoarcere a răspândit
vestea la Times că Northcliffe e nebun. Dar alții, care nu erau în aceeași bandă, l-au găsit perfect
normal, lucid și dotat cu mare putere mintală la 3 mai 1922, la 11 mai 1922 (când a ținut un
discurs “excelent și de mare efect”) și la 24 mai 1922 (când a vorbit cu el un alt director de la
Times). La 8 iunie 1922, de la Boulogne, lordul Northcliffe i-a cerut lui Wikham să vina la el la
Paris pe data de 11 iunie unde s-au întâlnit, și Northcliffe i-a spus că de-acum încolo el va fi
redactor-șef la Times. A doua zi au plecat cu toții la Evian, în Elveția, dar Wikham ascunsese un
medic conspirator cu el pe tren și, imediat ce trenul a trecut frontiera elvețiană, Wikham l-a
declarat pe lordul Northcliffe nebun, pe baza mărturiei acelui medic anonim pitit în tren, descris
de Wikham ca “un strălucit specialist francez”, dar al cărui nume nu s-a putut afla niciodată.