Pe baza acestei declarații de nebunie, dată de el personal și de un individ nevăzut și necunoscut,
care putea să fie doctor dar putea și să nu fie, Wikham a telegrafiat la Times ordinul că nimic din
ce vine de la Lord Northcliffe nu trebuie luat în seamă, căci e nebun. Wikham s-a reîntors la
Times pe 13 iunie 1922 și nu și-a revăzut victima niciodată. La 18 iunie, 1922 lord Northcliffe s-
a întors la Londra și a găsit toate ușile închise și telefonul lui tăiat, iar la ușa lui fusese plantat un
polițist, ca să nu-i permită intrarea în propriul birou, la ziarul al cărui proprietar principal era.
Lordul Northcliffe a murit pe 14 august 1922. Cauza morții: endocardită ulceroasă, chipurile.
Avea 57 de ani. Toate acestea au fost povestite fără jenă în „Istoria oficială a ziarului Times”, la
30 de ani după moartea victimei. Pe vremea aceea, totul s-a făcut în cel mai mare secret, publicul
și alți ziariști neștiind nimic.
Autorul a participat la primul război mondial ca unul dintre milioanele de combatanți care nu
pricepeau nimic, și a început să priceapă abia 30 de ani mai târziu, după mult studiu și vastă
experiență. În 1922 l-a cunoscut pe lordul Northcliffe personal, lucrând sub el înainte de moartea
acestuia, dar habar n-avea de sionism, de Palestina, de protocoale, de cauzele morții lordului
Northcliffe. A fost cu el la Boulogne în mai 1922, ca secretarul lui personal, tocmai când a avut
loc conspirația descrisă mai sus. L-a cunoscut pe lordul Northcliffe ca pe un om extrem de
capabil, inteligent și perfect normal. Dar lordul Northcliffe i-a spus că i se dă otravă. Acesta este
singurul lucru ciudat pe care l-a auzit de la el. Autorul nu poate spune dacă lordul Northcliffe a
fost într-adevăr otrăvit sau avea mania persecuției. Părerea lui e că nu avea mania persecuției.
Bineînțeles, nu s-a făcut autopsie și moartea lordului Northcliffe la 57 de ani a rămas, în mod
oficial, provocată de endocardită ulceroasă, de care nu știa nimeni să fi suferit vreodată.
Autorul a fost alături de lordul Northcliffe până în ziua când acesta a plecat spre Evian, unde a
fost înhățat ca “nebun” de Wikham și acel misterios anonim, și n-a știut nici atunci, nici după
moartea lordului Northcliffe că acesta a fost tratat ca un alienat mintal și sechestrat până la
moarte, așa de perfect a lucrat conspirația în secret. A continuat să lucreze la Times fără să știe
nimic din ce se întâmpla, și când frații lordului Northcliffe l-au întrebat la întoarcerea lui la
Londra, în timp ce victima era sechestrată la Evian, despre lordul Northcliffe, aceștia probabil
știau de acuzația de nebunie, dar n-au spus nimic, și autorul n-a aflat decât după 30 de ani, din
„Istoria oficială a ziarului Times”, că lordul Northcliffe a fost declarat nebun, sechestrat și
maltratat, deși a fost unul dintre ultimii care l-au văzut pe lord înainte de sechestrare.
După eliminarea lordului Northcliffe, presa a devenit din ce în ce mai aservită, așa cum o descriu
Protocoalele Sionului, până la aservirea totală de azi. Lord Northcliffe a fost sechestrat la 18
iunie 1922. La 24 iulie, consiliul Ligii națiunilor s-a întâlnit la Londra și a ratificat mandatul
britanic să instaureze cu forța armelor statul sionist pe pământul palestinienilor. Carta Ligii
națiunilor fusese scrisă de comitetul de “investigații” al lui House. Dr. Weizmann, Brandeis și
rabinul Stephen Wise scriseseră declarația Balfour, iar Ben V. Cohn, un sionist american numit
de Weizmann, a redactat documentul mandatului britanic, a cărui scriere, chipurile, era sub
jurisdicția lordului Curzon. Acesta, care nu era de acord cu mandatul (motiv pentru care a fost
împiedicat să devină prim ministru, când era normal să devină), n-a putut decât să intervină ca să
schimbe cuvintele “Recunoscând dreptul istoric al evreilor asupra Palestinei”, cu cuvintele
“Recunoscând legătura istorică a evreilor cu Palestina”, căci, zicea el, dacă se admite dreptul
istoric al evreilor, atunci evreii vor face tot ce vor voi acolo, pentru ca au “dreptul istoric”.
Lordul Curzon, om cu școală, nu credea nici că hazarii din Asia (dr. Weizmann și toți sioniștii lui
erau hazari) au vreo legătură istorică cu Palestina, dar n-a putut face mai mult.
În acest răstimp, Chaim Weizmann făcea turul lumii, cerând asigurări că membrii consiliului
Ligii națiunilor vor vota pentru mandatul britanic care să asigure ocuparea Palestinei de către
sioniști. La Roma, când ministrul de externe Schanzer al Italiei a spus că Vaticanul este îngrijorat
de soarta camerei de la Ierusalim în care a avut loc Cina cea de taină, Chaim Weizmann a