Continuturi Istorie 6 (2)

• cu Franţa ( Războiul franco – prusac 1870-1871, încheiat cu înfrângerea Franţei);

În anul 1871 se proclamă Imperiul german. La sfârşitul sec. al XIX-lea în Europa încă mai existau
trei imperii multinaţionale ( Imperiul Rus/ Ţarist, Imperiul Otoman, Imperiul Austro - Ungar).

IV. 1848 în Europa

Obiectivele revoluţiilor:

• liberale: drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;


• naţionale: lupta pentru autodeterminare a popoarelor supuse;
  Revoluţii în spaţiul european:


• Franţa: revoluţia izbucneşte la Paris în februarie 1848, monarhia este înlăturată
  şi se proclamă republica;
   Statele germane: revoluţionarii doreau unificarea şi un regim politic
  constituţional. Parlamentul de la Frankfurt oferă coroana Germaniei unite
  regelui Prusiei – acesta refuză propunerea şi reprimă revoluţia;
   Statele italiene: revoluţia izbucneşte în martie 1848 – nu se reuşeşte unificarea
  Italiei şi revoluţia este înfrântă de intervenţia militară străină;
   Imperiul Habsburgic: revoluţii izbucnesc atât la Viena, cât şi la Praga,
  Budapesta sau în Transilvania. Revoluţionarii luptau pentru drepturi politice
  dar şi pentru emancipare naţională. Şi aici mişcările revoluţionare au fost
  înfrânte prin acţiuni contrarevoluţionare austriece şi ruseşti,
   Spaţiul românesc: revoluţiile au avut cauze politice, sociale şi naţionale


• Ţara Românească şi Moldova : revoluţionarii (Nicolae Bălcescu, Ion şi
  Dimitrie Brătianu , Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, etc), urmăresc
  reforme liberale, împroprietărirea ţăranilor, înlăturarea privilegiilor,
  consolidarea autonomiei;


• Transilvania, Banat, Bucovina: revoluţionarii( Avram Iancu, Simion Bărnuţiu,
  Al. Papiu Ilarian, etc) doreau drepturi politice, sociale, religioase şi naţionale.
  Şi aici mişcările revoluţionare au fost înfrânte prin acţiuni contrarevoluţionare
  austriece, ruseşti şi otomane.

V. Românii şi modernitatea

Unitate şi independenţă

1. Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti:
   
   
   • 1857 – Adunările ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti – se pronunţă pentru unirea
     Principatelor Moldova şi Ţara Românească , într-un stat numit România.
   
   
   • 1858 – Convenţia de la Paris: Marile Puteri acceptă unirea sub titulatura
     Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti;
   
   
   • Dubla alegere a lui Al. I. Cuza : 5 ianuarie 1859 domn al Moldovei, 14 ianuarie
     1859 domn al Ţării Româneşti;
   
   
   
   


2. Reformele lui Al. I. Cuza( 1859 – 1866):
   
   
   • secularizarea averilor mănăstireşti;
   
   
   • reforma agrară: împroprietărirea ţăranilor:;
   
   
   • reforma învăţământului: învăţământul primar gratuit şi obligatoriu;
   
   
   • adoptarea codurilor moderne de legi;