- Da... ce, nu vezi bine?
Învăţătorul îl va arăta de data aceasta şi din lateral, şi ce să vezi, e de fapt un
paralelipiped.
Atât, fără alte filozofii, la acea vârstă. Dar copiii vor reţine că există iluzii,
amăgire. Dar şi că trebuie să fii pregătit pentru ele.
- Atâta perfecţiune nu va fi enervantă, deprimantă, etc.? îl aud iar pe cârcotaşul
de servici.
Nu, şi de data asta din două mari motive.
Unii vorbesc sau cântă despre puritatea, mai mult sau mai puţin, a vieţii
“ ciobănaşului “. De fapt, la modul real, e o viaţă cu multă mizerie şi condiţii aspre de
muncă, chiar pericole. Puţini dintre noi ar face-o, acea puritate ar fi valabilă doar
într-o lume ideală. Care nu va exista până la Sfârşitul Lumii... cu toate progresele de
tot felul, pericolul va pândi, întotdeauna. Romantismul purităţii “ ciobănaşului “ o să
fie eclipsat total de plăcerea succesului în viaţa reală, iar mulţumirea dată de
satisfacţiile de tot felul durează mult, foarte mult. Te vei plictisi foarte greu de așa
ceva, iar când se va întâmpla vei găsi mii și mii de alte direcții spre care să te îndrepți,
pentru că acumularea cantitativă naște saltul calitativ.
Iată 1 exemplu minor de satisfacție care trece prin timp alterându-se destul de
greu...și acum, după 25 de ani, zâmbesc încântat :
- un teren de tenis de câmp. Lângă el, un mal, un zid de pământ de vreo 5-6 m
înălțime, cu un unghi destul de abrupt. Deasupra, un magazinel cu răcoritoare,
chipsuri, chestii de ronțăit în general. Oameni cu bani, de toate vârstele, îl escaladau
cu greu, dar revenirea era cu adevărat periculoasă. Dacă alunecai, te puteai răni grav,
totuși toți riscau cu zâmbetul pe buze. Nimeni nu lua nici o măsură...într-o dimineață
am venit cu dansatorii, am săpat trepte, am adus lemn ca să putem turna ciment, am
adus chiar și niște cioburi de marmură, pentru estetică. Am făcut niște trepte destul
de bune...proprietarul terenului a rămas cu gura căscată, iar eu nu m-am mai dus pe
acolo, pentru că Înțeleptul a spus : - După ce dăruiești ceva, depărtează-te degrabă, ca nu cumva să se creadă că
aștepți vreo recompensă.
Și asta e ceva minor, ce să mai zic de oameni salvați de la sărăcie, ignoranță sau
chiar de la moarte. Puteți să credeți sau nu, toată viața mea am fost providențial
pentru o mulțime de persoane, de ambele sexe.
Cea mai mare satisfacție a mea provine dintr-un fapt mărunt, așa că să nu
credeți că stăpânirea vieții e plicticoasă, din contră, îți oferă direcții de acțiune și mai
multe și mai variate. Această satisfacție a fost o copiere a unui mare artist român și
am fost tare mândru că am putut s-o fac.