petreceri din tinereţe ) a ascultat toată viaţa lui doar muzică simfonică şi ce să spun,
ziceai că e întruchiparea bunelor maniere. Când mă critica, o făcea pe un ton blând,
dar nu am uitat niciodată ce m-a învăţat, ca şi când m-ar fi educat cu biciul, ani la
rând, atâta forţă avea în cuvinte. Îmi spunea că lui muzica îi vorbeşte ca o persoană,
așa cum Spielberg a avansat ideea că extratereştrii nu vorbesc, ci cântă, simţind
instinctiv că acest mod de exprimare e un limbaj la fel de bun ca oricare altul sau
chiar mai bun. Sau chiar Total, limbajul Viitorului.
- Dar, să revenim.
Muzica poate fi dominată fie de minor, melodii romantice, triste, nostalgice, fie de
major, vesele, impetuoase, etc. Dacă simțiți ( unii, mai studioși, o să poată identifica
sigur, pe baza teoriei muzicale ) majorul sau minorul, analogia este exact cum o arată
cuvintele în sine : succes major sau minor. Nu mai vorbim aici de situațiile nu de
excepție, ci transpuneri, când e mai bine să fii minor decât major.
Cartea mea, Războiul Cristalului, vorbește despre aceste subtile ( la început )
transpuneri, când binele devine rău. La liceul economic, pe vremea sărăciei
comuniste, am făcut ”practică ” și într-un laborator de cofetărie...în prima zi toți era
( oarecum ) să murim, fiindcă am mâncat foarte multă frișcă. Angajații oftau pentru
că știau ce pierderi o să aibă în prima noastră zi. Apoi, 2 luni, numai când vedeam
frișcă ni se făcea rău. Dar, stăpânirea transpunerilor e rezervată doar celor studioși și
cu o cultură vastă, plus multă experiență de viață...
În afară de asta, muzica poate sugera o mulţime de alte stări, cam tot ce poate simţi
un om. Cei ce ascultă muzică simfonică pot vizualiza şi forme de relief sau fenomene
naturale, din curgerea notelor ( fără efecte gen Hollywood ). Dar chiar şi un om
obişnuit cu muzica facilă poate sesiza multe ( vă rog nu condamnaţi în masă acest
gen, printre ei sunt destui oameni de treabă, deşi procentajul de neseriozitate sau
mai rău e mai mare ).
- îţi dai seama că trebuie să fii mai aspru cu tine dacă simţi că melodia...e ceva de
capul ei, dar parcă e lipsită de ritm, de viaţă, etc. Aproape oricine a auzit vreun
amator cântând aşa la karaoke şi-a dat seama de asta, că tipul e începător. - dacă trebuie să fii doar un pic mai bun în ceea ce faci, melodia e aproximativ
plăcută şi cât de cât săltăreaţă, dar te face imediat să te gândeşti ce bine ar suna cu
tobe, bass, alte instrumente. - dacă afacerea are nevoie de mai multă inteligenţă, adică eşti la limita de sus a
succesului sau foarte aproape, melodia va fi relativ plăcută, dar va suna copilăreşte. - Şi dacă ai urcat destul de mult, ca să se audă bine, de la mi la si, nu înseamnă că
e dezastru? - Ba da, dar dacă vorbim de filozofia afacerii, ea se poate face şi drepţi, în lumină,
dar şi mai de-a buşilea, de aceea e loc pentru toţi sub soare. Ai obţinut o melodie
bunicică, fii fericit, eşti pe drumul cel bun.