- Vezi că ai cam multe haine vișinii, deșteptule, e culoarea predispoziției spre
homosexualitate.
M-a speriat atât de tare observația încât și în ziua de azi am prieteni, în adevăratul
sens al cuvântului, aproape numai femei. Mi-amintesc o zi de naștere cu 2 bărbați și
peste 10 Eve...Iubitele mele nu credeau în ruptul capului că sunt doar prietene, iar
primarul orașului l-a întrebat pe un colaborator de-al meu :
- Cine-i ăla care tot umblă cu femei după el, vreun ” pește ”?
De la această introspecție, despre aiureală, m-am ales cu un principiu : mai bine o zi
leu decât o viață câine. Este unul din principiile care mi-au condus viața, n-am făcut
compromisuri și n-am acceptat mizerii de la nimeni.
Am căpătat mai multă încredere în mine pentru că am înțeles că viața e prea ciudată
ca să fie adevărată.
- Următorul motiv poate părea desuet, dar nu e. Nu m-am putut hotărî în ce stil
să scriu cartea.
- Trăiești degeaba, dacă nu ai stil, spunea un colaborator de-al meu.
Prima variantă a fost una filozofică amestecată cu poezie...viitorul vine din sufletele
noastre, păcat că nu putem privi înăuntru.
M-am gândit și să urmez o facultate de știință, pentru a transforma cartea într-un
tratat, dar n-a fost să fie. Facultatea era într-un alt oraș, iar eu eram obișnuit ca
familia să îmi bată în ușă, după ce le spuneam la ce oră să mă trezească, în rarele
ocazii în care aveam nevoie de așa ceva. M-am trezit pe la 11 a.m., iar examenul de
admitere începuse la 9.
Am vrut s-o scriu dintr-o perspectivă filozofică, nu degeaba eram poreclit Cioran ( un
filozof de marcă...explicația e pentru cei care nu sunt români ). Până la urmă am
încercat să găsesc un echilibru între descriere și argumentare, care să fie pe înțelesul
tuturor.
Da, am știut că stilul se decantează în decenii, așa că nu m-am grăbit. Am încercat să
simplific totul cât mai mult, deși n-am reușit peste tot, am inversat niște capitole,
pentru ca totul să fie în spiritul Matematicii Totale : știința să fie racordată la
umanismul din fiecare, acțiunile să fie precedate de compasiune, iar abstractul să se
transforme.
De fapt, ce am scris atunci mi se pare mult mai savant decât varianta actuală.
- Şi atunci de ce n-o foloseşti pe prima?
- Nu-mi mai înţeleg scrisul.
Am glumit, desigur.
Eu nu sunt om de ştiinţă. Mă autodenumesc Diletant Inspirat de Formatori și
Garanţi ( o să explic mai târziu ce înseamnă asta ) sau dacă m-aş gândi că am avut
liber arbitru, Intuitor Genial. Așa cum am spus, am cochetat cu ideea de a studia