indiferenţa, mândria, invidia... Poate că toţi le facem, aceste greşeli, sau
interconectaţi fiind, la un moment dat, în ultimul mileniu al ciclului sau în ultimul
ciclu, le vom simţi ca şi când le-am fi făcut, vom simţi ca o singură persoană. Tot răul
pe care l-am făcut îl vom simţi “ pe propria piele. “ Va fi dreptate adevărată, să simţi
suferinţa pe care ai provocat-o altuia. Ai lovit pe cineva...va fi ca şi cum te-ai lovit pe
tine. Și acum e parțial așa, doar că nu ne dăm seama.
În concluzie, nu suntem singuri şi pierduţi în infinitul cosmic, noi suntem
Universul. Nu suntem entităţi care vor rămâne veşnic separate, ci una şi aceeaşi
persoană, explorând miliarde de faţete ale răului şi binelui, iar în viitor vom simţi
fiecare ce simte fiecare, pentru că vom primi nişte creiere INCREDIBIL DE
PERFORMANTE.
Acestea de acum sunt biete abace, numărătoare cu bile pentru copii..
Suntem ajutaţi de Noi-din-viitor, adică îngeri şi sfinţi. Dumnezeu este şi desupra
lor şi deasupra Infinitului.
IAR INFINITUL SUNTEM NOI, CUM VĂ VĂD ȘI CUM MĂ VEDEȚI.
Recapitulare
Cuvântul este o bancă de algoritmuri care generează material și spiritual tot ceea ce
este în Univers. Tot ceea ce vedem în jur, tot ceea ce simţim, tot ceea ce suntem,
este generat de această formă de energie. Poate ( şi o face ) şi să ascundă informaţii,
cum ar fi faptul că nu vedem adevărata alcătuire a lumii noastre sau a celei cosmice.
Ceea ce se numeşte “ materie întunecată “ este o bruiere a capacităţii de
vedere-avansată, pe care o vom avea în viitor. Atunci am vedea că ceea ce acum
pare spaţiu cosmic gol şi ostil, este de fapt o lume locuită la fel de densă ca
aglomeraţia pietonală şi stradală din New York, la ore de vârf. O mulțime de
personalități cu un nivel intelectual avansat au declarat că văd alte ...persoane, de
fapt demoni. Pentru o secundă, două, dar le văd. Nu e o iluzie optică...am citit
undeva, coada ochiului, imagini latente...acei oameni chiar le văd. De ce demoni?
Pentru că mintea, forul nostru interior, are frică de nou, de schimbare.
Mi-amintesc de o fază grotesc-comică, într-un magazin intră un băiețaș de vreo 16
ani, cu un aer chiar inocent. Avea o bluză cu simboluri rock și la mână o brățară lată,
cu ținte. După ce pleacă, o vânzătoare din cele 3, dispare puțin, apare cu un pahar de
apă, speriată de ziceai că leșină în orice moment. Cu mâini tremurânde, aprinde
chibrite și le aruncă în apă...un ritual magic de alungare a răului, din folclor.