de gram. Ştim că peste 6 luni, să zicem, ele vor fi vizibil mai mici, iar procesul de
pierdere în greutate a început de când le-am cumpărat. Sau de fapt continuă, de
când au fost luate din pom.
- E o cantitate infimă, contează?
La mere, nu, asta dacă nu cumva eşti cel mai zgârcit om din lume. Dar în viaţă, da.
Poate ştiţi enunţul conform căruia mişcarea aripilor unui fluture poate provoca un
uragan...Pierderile infime, pe care nu te-ai gândi niciodată să le cuantizezi, pe care
nici măcar nu le conştientizezi, pot provoca necazuri mari.
Voi vorbi din experienţă, nu din imaginaţie.
Faci ce faci în cartierul tău. Ţinuta arată o doză minimă de prosperitate, complet
neostentativă. Poate nici nu e îngrijită perfect tot timpul, prin cartier te plimbi şi
îmbrăcat cu haine mai vechi şi şifonat...Eşti amabil, nu te uiţi de sus la nimeni, dai
bani cerşetorilor, discret, pe principiul :
- La preot mergi să te spovedeşti, nu să te lauzi.
Aşadar, te plimbi printre oameni şi mai sunt zeci ca tine în jurul tău. Eşti ferm convins
că nu ai de ce să iriţi pe nimeni şi că dacă cineva te-ar ataca ar fi o întâmplare : vreun
bătăuş care te-a ales fără vreun motiv, vreun nebun sau cineva care te-a confundat.
Cu toate astea, într-o zi cineva m-a atacat. Am respins atacul, pentru că, din
fericire, am fost practicant de arte marţiale. Însă altul ar fi putut s-o păţească rău, la
ştiri am auzit frecvent de oameni atacaţi, cu consecinţe serioase, din senin. Fără nici
un motiv. Să zicem, doar să zicem, că aşa ceva e greu de anticipat sau chiar imposibil.
Însă în cazul meu atacul a fost premeditat, a existat un motiv, nişte cauze, deci. În
timp ce îl ţineam imobilizat, l-am întrebat pe agresor :
- Ce-ţi veni? Ce ai cu mine?
- Mă enervezi, a mârâit el. De 10 ani te-am luat la ochi, azi n-am mai răbdat.
Bine, el a spus asta cu mult mai multe cuvinte, după o discuţie întreagă.
- De ce te enervez, omule? Am zis sau am făcut eu ceva?
- Nu, a spus el privindu-mă cu ură. Dar tot mă enervezi.
După ce l-am predat poliţiei, m-am tot gândit...Dacă cineva a pus ochii pe tine, el
vede ce nu vezi tu. Individul a spus că a durat 10 ani până când a izbucnit impulsul de
nestăvilit al atacului. În aceşti 10 ani, siguranţa mea s-a erodat la fel de imperceptibil
ca pierderea de la mere.
Agresorul a văzut ceea ce eu nu conştientizam. Ceea ce eu nu consideram o
agresiune, pentru el era. Fenomenul a fost descris încă de acum 2000 de ani, în
“ Peştera lui Platon “. Atacatorul ura instinctiv Lumina, din întunericul minţii lui
detesta pe oricine îi era superior. Când mă vedea dând bani cerşetorilor, nu se
gândea că o fac din compasiune, ci ca să mă dau mare. Am fost atacat pe această